156 rezultate (0,18121 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Universitatea romaneasca Regele Ferdinand I din Cluj

Universitatea romaneasca Regele Ferdinand I din Cluj

Datorita Universitatii, au fost fondate energiile atata timp inabusite ale acestui neam; datorita muncii ei neostoite si desinteresate, insusi pamantul Ardealului isi arata mai bine imensele bogatii; datorita ei, constiinta unitatii romanesti, piatra de temelie a statului roman, s'a consolidat in spiritul adevarului, al dreptatii si al progresului, singurele valori care dau natiunilor dreptul sa stea in fata neamului de judecata al istoriei. - Ion Breazu, Universitatea romaneasca „Regele Ferdinand I” din Cluj, 1944 Pentru Ion Breazu exista o singura valoare, aceea a duratei, si numele ei era Transilvania. [...] Format in buna scoala a lui Bogdan-Duica, dar si in Spiritul Sorbonei unde si-a largit simtitor orizontul conceptiei istorico-literare, Ion Breazu ne-a transmis religia onestitatii stiintei, spiritul colocvial de catedra, in care el vedea o libera asociere de afinitati si nu un conglomerat birocratic; o echipa dispusa a-si asocia eforturile la studiul convergent, nu complicitatea trudei subalterne, cu semnatura pusa pe lucrul altuia. - Mircea Zaciu, Ca o imensa scena, Transilvania..., 1996 Breazu s-a incadrat inca de la primele contacte cu Universitatea clujeana in curentul intelectual si academic prin care indemnul Datoriei vietii noastre a devenit o misiune a generatiei transilvanene post-Marea Unire, constand intr-o asidua activitate creatoare de valori romanesti care sa se inscrie in europenitate si universalitate. [...] Istoria Universitatii din Cluj elaborata de Ion Breazu a fost o lucrare compilata in 1943-1944 pentru informarea strainatatii despre cum a fost refondata, in 1919, ce structura institutionala a avut si cum a actionat in domeniul didactic si stiintific, in perioada interbelica. - Vasile Puscas, Ion Breazu, istoric al Universitatii din Cluj, 201

RON 29.10
1

Philip E. Mosely despre Transilvania si Basarabia

Philip E. Mosely despre Transilvania si Basarabia

Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, aparut sub egida Centrului de Cultura si Arta al Judetului Salaj "Philip E. Mosely s‑a pregatit sa devina istoric, dar metodele multi si interdisciplinare l‑au dus pe taramul sociologiei, antropologiei, economiei, psihologiei, studiilor politice si relatiilor internationale. Pregatirea lui in Romania, alaturi de savantii Scolii lui Gusti, i‑a deschis nu doar noi orizonturi ale cunoasterii Europei si lumii, dar l‑a familiarizat cu metode riguroase de cercetare stiintifica si analiza, i‑a oferit modele viabile de organizare sociala si institutionala. Toate aceste acumulari de cunoastere si abilitati i‑au fost de un real folos in munca sa didactica si stiintifica, dar indeosebi dupa anii '30, cand a fost implicat in activitati analitice, diplomatice, de institutionalizare, strategizare si comunicare la nivelul agentiilor guver­namentale americane si in procesul decizional al politicii externe si de securitate a SUA. Motiv pentru care a fost un sincer sustinator al valorilor romanesti, atat in Romania, cat si in SUA si in Europa." (Vasile Puscas

RON 29.10
1

Carticica Maya, un gand de lumina pentru copii

Carticica Maya, un gand de lumina pentru copii

O carte pentru copii, dar nu numai, scrisă cu un scop nobil, pentru a clădi sănătos personalitatea cititorului. Înlocuiește armonios comportamentul negativ, încurajând acțiunile pozitive. O carte ce-i învață pe cititori să trăiască în bună înțelegere cu tot ce-i înconjoară, să împărtășească și să ajute, să-și conștientizeze greșelile și consecințele negative ale acestora, să ierte și să-și ceară iertare, să-și exprime afecțiunea, recunoștința, bunătatea, toleranța de a dărui. O carte magică ce ajută la o frumoasă creștere interioară! (Laura Fischer) Cuprins Emili. Despre bunătate Tomi. Despre dăruire, iubire Sofi. Despre speranțe, vise Adelin. Despre iertar

RON 43.65
1

Existenta rituala. Despre poezia lui Ioan Alexandru

Existenta rituala. Despre poezia lui Ioan Alexandru

Transilvania... Acolo suntem acasă. Acolo am învăţat că nu poţi să faci altceva decât să te scoli în zori şi să te pui pe muncă. „Ce iese din măruntele revolte”? Totul e să ai o rânduială în viaţa ta, o disciplină în muncă şi să încerci să aduni în graiul neamului tău texte fundamentale. Eminescu l-a tradus pe Kant când nu-i ardea nimănui de asta, iar Şcoala Ardeleană a întărit temeliile unei culturi, când Europa ardea de revoluţii. Viaţa-i scurtă şi trebuie să scrii ce ai de scris, şi pace bună. (Ioan Alexandru

RON 29.10
1

Constantin Lucaciu o figura istorica necunoscuta

Constantin Lucaciu o figura istorica necunoscuta

...Tabloul acesta la care închipuirea-mi se oprește cu drag și cu sete îmi arată legătura dintre veacurile apuse și dintre zilele de astăzi, bogate și unele și altele în primejdii, dar bogate și în fapte mari, îmi arată legătura tainică a sângelui și a destinului, care îndeamnă fără odihnă a ne căuta unii pe alții, oricât am fi de împrăștiați și despărțiți, a ne cutremura unii de durerile celorlalți – legătura din care izbucnește acum și totdeauna până la desăvârșita-i înfăptuire dorul nostru al tuturor de a ne vedea uniți sub o singură stăpânire, care să fie a noastră: o țară și un popor! Ceasul se apropie, întreg trecutul nostru ne vorbește prin glorioasele-i ca și prin dureroasele-i amintiri, Școala ne-a aprins făclia conștiinței călăuzitoare, Bisericile se deschid pentru binecuvântarea și pentru prăznuirea zilei mari, iar mândra noastră Armată, pregătită ca niciodată, așteaptă doar ca goarna să sune semnalul celei mai minunate dintre sărbători.... O, sfântă Românie, ce mare și glorioasă te prevăd! (Constantin Lucaciu

RON 48.50
1

Povestea sasilor din Transilvania. Spusa chiar de ei

Povestea sasilor din Transilvania. Spusa chiar de ei

Proiect editorial apărut sub egida Fundației „Michael Schmidt”. Carte recomandată de SINTEZA, revistă de cultură şi gândire strategică. Ediția I a acestei cărți a fost publicată la aceeași editură în anul 2016. Cuvânt înainte de Anneli Ute Gabanyi. Germenele acestui volum al Ruxandrei Hurezean se regăsește în articolul publicat în noiembrie 2008, „Trista poveste a ultimilor sași din Transilvania”. Atunci, autoarea i-a luat un interviu unui sas care nu a plecat, deși fiii lui sunt în Germania. Întrebat direct de ce au plecat sașii, acest sas, pe nume Johann Schaas, i-a răspuns cu o fabulă. La sfârșitul fabulei povestite, Johann Schaas îi spune Ruxandrei Hurezean: „Vulpea e istoria, doamnă, istoria care a făcut la ușa sașilor multe dimineți la rând”. Întrebarea naște altă întrebare: de ce nu s-au întors sașii? Peste 300 de comentarii am găsit la acest interviu. Unii au spus că una dintre cele mai mari pierderi pe care a avut-o România a fost plecarea sașilor. Alții au adăugat la sași pe evrei. (Aurora Liiceanu, psiholog și publicist român

RON 33.95
1

Doar din pamantul patriei

Doar din pamantul patriei

Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri Transilvania este, din perspectiva naturii sale exemplare, memoria românităţii. Cu întâile ei zbateri se începe drumul nostru, ca popor, în istorie. De aici vin descălecătorii. Din ea şi prin ea a pornit fluidul vital către atât de amar de ani sfâşiatul trup al pământului acestuia. Ea i-a hrănit şi i-a ţinut alături mădularele. Ea i-a aflat şi i-a închegat nevăzuta făptură. În ea, durerea şi amarul au fost mai grele, mai apăsătoare. În ea, dorul şi jalea mai sfâşietoare. Peste tot ceea ce exprimă sufletul românesc în Ardeal, de la naştere la îngropăciune, de la cântec la poezie şi filosofie, pluteşte umbra înjeluită a unei lacrimi. Pasul şi vorba sunt mai apăsate aici de greul a câte au avut de purtat în spate neînduplecaţii pământului. Doina şi jocul sunt mai neguroase. Până şi sudalma e mai grea de povara veacurilor de plâns. Căci în toate astea se află înrădăcinată „durerea unui neam ce moare”, cum scria Octavian Goga. Sub bolta reîntregirii românităţii s-a aşezat ziua acelui 1 Decembrie 1918, zi nepereche, căreia, precum limbii române, maica dăinuirii noastre, îi suntem datori în eternitate. Rivalităţi şi interese adverse, micimi ale sufletului, orgolii şi neînţelegeri au fost uitate atunci. Fiindcă oamenii aceia au fost mai presus de ei înşişi, fiindcă sub uraniscul boltit de milenii deasupra provinciilor surori, în catedrala inimilor răsuna psalmul reîntregirii. Fiindcă iubirea de neam şi de limbă alungase din ea entropia. Mai suntem în stare să rostim ca ei, cu inima-n pumn şi cu răsuflarea tăiată: „Trăiască România Mare!”? (Horia Bădescu

RON 21.34
1

Niste vremuri Vol. 1

Niste vremuri Vol. 1

Nu ne vom putea întoarce la totalitarism vreodată! Cu riscul dispariției speciei umane. Și, oricâtă bunăvoință și dorință de protejare ar fi, poate, în gesturile statelor, întotdeauna ele, aceste gesturi, vor fi luate ca un mijloc de sugrumare a libertății. Nu-i poți oferi cuiva posibilitatea să trăiască liber, să aibă singur grijă de sine, cu aceeași minte în care tu, ca stat, ai avut încredere, pentru ca apoi să vii și să-i spui că neuronii lui sunt depășiți de situație și trebuie realocați, reconfigurați, restartați și dirijați. Libertatea din fiecare este o păpușă gonflabilă. Fiecare zi care trece din viață o umflă. Este utopic să-ți imaginezi că un virus invizibil îi poate reduce dimensiunile. Și fără mâini, și fără picioare, reacția în ansamblul ei ar fi aceeași. (Ileana Popescu Bâldea

RON 38.80
1

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Romania – Santa Sede: 100 anni di relazioni diplomatiche

Il presente progetto appare sotto l’egida dell’Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta e dell’Accademia Romena. A cura di Liviu-Petru Zapartan I saggi di Klaus Werner Iohannis, Ioan-Aurel Pop, Dumitru Preda e Ion Tudor Felezeu sono stati tradotti in italiano da Stefan Damian. Autori: Klaus Werner Iohannis, Presidente della Romania Pietro Parolin, Cardinale, Segretario di Stato di Sua Santita Papa Francesco Paul Richard Gallagher, Arcivescovo, Segretario per i Rapporti con gli Stati, Segreteria di Stato della Santa Sede Liviu-Petru Zapartan, Prof. univ dr., Universita Babes-Bolyai di Cluj-Napoca, Ambasciatore di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malta Ioan-Aurel Pop, Prof. univ. dr., Presidente dell’Accademia Romena di Bucarest Dumitru Preda, Prof. univ. dr., diplomatico, Universita di Bucarest Roberto Regoli, Prof. univ. dr., Pontificia Universita Gregoriana Johan Ickx, Responsabile, Archivio Storico della Segreteria di Stato della Santa Sede – Sezione per i Rapporti con gli Stati Florentin Crihalmeanu, Vescovo dell’Eparchia greco-cattolica di Cluj-Gherla, Romania Maria-Ionela Cristescu, CIN, Prof., Pontificio Istituto Orientale, Roma Ion Tudor Felezeu, Prof. asist., Universita «Bogdan Voda» di Cluj-Napoca Lazar Comanescu, Prof. univ. dr., e gia Ministro degli Affari Esteri della Romania Francisco-Javier Lozano, Arcivescovo, gia Nunzio Apostolico a Bucarest Adina Lovin, Drd., Ministro Consiliere, Ambasciata di Romania presso la Santa Sede e il Sovrano Ordine di Malt

RON 145.50
1

Urme ale unor oameni de seama

Urme ale unor oameni de seama

"Mircea Gelu Buta știe să ne arate, neostentativ și fără orgolii locale obsedante, că Bistrița a fost plină de har prin pașii „oamenilor cari au fost” (cum ar fi zis Iorga), prin oamenii mari ai locului, dar și prin cei de aiurea care s-au apropiat de binecuvântatul loc, de ținuturile vecine ale Năsăudului, de văile dintre dealurile domoale sau de depresiunile de la poalele Carpaților Răsăriteni, presărate cu sate rânduite după regulile grănicerești de odinioară."- Ioan-Aurel Pop "Am încercat să reînvii locuri și oameni, scoțându-i din uitare, cu dorința ca generațiile tinere ale vremii, dar și cele care vor urma, să deprindă valoarea amintirilor colective, care dau unui popor puterea să înfrunte viitorul." - Mircea Gelu Buta Cuvânt de preţuire de Ioan-Aurel Pop. Fotografie coperta I: George Coșbuc, Elena (Lencica) Vaida-Voevod, av. Dumitru Ciuta, Alexandru Vaida-Voevod, Ion Luca Caragiale, terasa Hotelului „Loib”, Karlsbad – iunie 1911

RON 48.50
1

La spartul targului. Interviuri si 75 de dedicatii de la Arghezi la Zub

La spartul targului. Interviuri si 75 de dedicatii de la Arghezi la Zub

Frumos este că am fost şi am rămas copii. Grav este că murim în fiecare zi, minţindu-ne că trăim, când de fapt ne amăgim cu aceeaşi candoare infantilă. Abia la urmă se trage cortina piesei, de regulă tragi-comică. Noroc este că eu cred că repertoriul e mai bogat şi c-avem bilete de favoare asigurate. Nu cred în moarte. [...] Nu sunt un habotnic, dispus să cred, legat la ochi, în cele văzute şi nevăzute. Dar mi s-a întâmplat s-asist la incredibile fenomene paranormale, care m-au convins că trăim în universuri paralele. [...] Aşadar, nu cred în moarte! […] Sufleteşte sunt pregătit s-o întâmpin fără nelinişti, fără să mă laud că-i simt lipsa. Ca la toate operaţiile, de care am mai avut parte, mă tem doar de dureri. Având noroc în viaţă – de n-o fi înger păzitor –, mă rog de-un subit. (Niculae Gheran) Lucrarea de faţă a avut ca punct de plecare o serie de interviuri realizate în ultimii doi ani (2019-2020) de Virgil Raţiu cu Niculae Gheran, „ultimul mare editor” (căruia literatura română îi este, ar trebui să-i fie, profund recunoscătoare), prozator cu har, dar şi om al cetăţii. Dialogurile celor doi autori, apărute în câteva publicaţii culturale, au fost completate, în cel de-al doilea capitol (Addenda), cu şase interviuri mai vechi din multele „taifasuri” purtate în timp de Niculae Gheran cu diverşi interlocutori. (Facem precizarea că restul interviurilor pot fi consultate în Niculae Gheran, Rebreniana, I-II, Editura Academiei, 2017.) În ambele secţiuni, ordonarea textelor s-a făcut după criteriul cronologic, considerat cel mai adecvat într-un asemenea demers. Operată cu multă parcimonie, selecţia dedicaţiilor celor 75 de personalităţi a urmărit evidenţierea mai multor aspecte, dintre care unele mai puţin cunoscute, legate de activitatea celui căruia i-au fost oferite – istoricul literar, editorul, scriitorul Niculae Gheran, în încercarea de a-i schiţa un portret mai altfel. Desigur, nu au fost omise nici cele ce ţin de domeniul relaţiilor interpersonale, uneori câteva rânduri pe o pagină de titlu scoţând la iveală legături surprinzătoare. Lucrurile mai puţin ştiute, ocultate într-un fel de activitatea eclatantă de editor al operei rebreniene, iar în anii din urmă de cea de prozator „păgubaş”, se leagă de contribuţia sa decisivă la elaborarea unor instrumente de lucru esenţiale – biobibliografii, dicţionare, enciclopedii, cataloage –, unele de pionierat pentru istoria noastră literară. În toate cazurile, Niculae Gheran a preferat să se retragă, în cel mai bun caz, în spatele unei notiţe din caseta tehnică a volumului (de tipul coordonare redacţională şi lexicografică), dacă nu chiar într-un anonimat total. Numai recunoaşterea exprimată în dedicaţii vine să facă oarecum cuvenita dreptate. Ordonarea dedicaţiilor a urmat criteriul alfabetic, antologatorul asumându-şi uşoara abatere de la început ce-l plasează pe Tudor Arghezi în capul listei. (Rodica Lăzărescu

RON 38.80
1

Sambata alba

Sambata alba

Trebuie sa spun din capul locului ca romanul Sambata alba al lui Florea Lucaci e, cel putin pentru mine, care-l cunosc pe autor inca de la inceputul sau eseistic, filosofic, de doua ori o imensa surpriza. Intai, prin reputatie si cariera universitara, Florea Lucaci parea confiscat, fara rest, de gandirea speculativa, inecat in bibliografie vasta si erudita. In schimb, autorul Sambetei albe e cu totul altul, un narator nativ, cu suflu epic antrenat, si inca prin diferite registre, asa cum o cere evolutia fictionala (fictionala si nu prea, se vede usor asta la lectura romanului). In al doilea rand: substanta epica si formula stilistica alese m-au uimit. Romanul incepe, neasteptat, ca un bocet la moartea tatalui (se intelege, cel al autorului insusi), apoi continua cu efortul fiului de resuscitare a vietii acestuia, pas cu pas, prin cuvinte, prin intamplari dramatice (cele mai consistente sunt cele din lagarele de munca, ca prizonier de razboi, la rusi). Avem aici un adevarat substitut de liturghie, de prohod, dupa toate regulile canonice. Cartea valorifica bogata cunoastere a autorului in materie patristica, filosofica in general. Surprind paginile, similiscolastice, imbracate simplu prozastic, amintindu-mi – respectand, fireste, proportiile – de cele din Il nome della rosa a lui Umberto Eco. Romanul lui Florea Lucaci mi se pare un dar al anului editorial 2018. - Vasile Dan Dupa incheierea lecturii acestui roman, i-am scris autorului lapidar, asa cum se obisnuieste in corespondenta electronica: „INCANTATOR, orice alt cuvant ar fi de prisos”. Oameni buni, deconectati-va televizorul, tableta, computerul & smartphone-ul, cititi aceasta carte, savurati-i in liniste paginile si veti redescoperi voluptatea lecturilor de odinioara. - I. Funeriu

RON 29.10
1

Opera Poetica / Απαντα Τα Ποιηματα

Opera Poetica / Απαντα Τα Ποιηματα

La dreapta, aproape de intrare, in bibliotecadin Beirut l-am ingropat pe Lisias, gramaticianul.Locul i se potriveste perfect. E asezat alaturi de lucrurile salecare, poate, ii ajuta tinerea de minte chiar si acolo -comentarii, texte, note tehnice, variante,multe carti cu studii grecesti.Si asa, intrand in biblioteca, vom vedeamormantul sau si il vom omagiacand vom incepe sa invatam din carti. - Mormantul lui Lisias, gramaticianul&nbsp

RON 116.40
1

Cartea insomniilor

Cartea insomniilor

Eu am supravietuit dupa doua totalitarisme. De fiecare data, altfel. Fiindca nu au fost la fel. Unul a fost mai infiorator decat celalalt. Primul m-a invatat, cand aveam opt ani, ce inseamna frica de moarte. Celalalt m-a condamnat sa ma obisnuiesc cu frica de viata, ca fundal permanent al formei de existenta, de socializare, de etica a muncii, al valorilor si complexului de interese familiale considerate si acceptate ca fiind perene. Primul a fost nepasator fata de sentimentele mele. S-ar fi multumit si cu moartea mea. Celalalt a vrut, o vreme, totul. Sa-mi dau viata pentru el, sa-mi urmaresc cu altruism interesul, sa fiu o delatoare curajoasa, mandra de propria mea injosire, fericita, chiar implinita in umilinta. (Julia Szilagyi) Julia Szilagyi se comporta ca un Marcel Proust care ar vrea sa imbrace haina istoricului, dar familia nu-i da pace, lasandu-i un set de fotografii familiale care vor sa vorbeasca, sa povesteasca si altora despre tragismul unei familii de evrei care a aflat de la altii – si cu mare nedumerire – ce presupune „igiena rasiala”. (Lucian Nastasa-Kovacs

RON 29.10
1

Istoria si scrisul istoric azi. Optiuni metodologice. Paradigme. Agenda

Istoria si scrisul istoric azi. Optiuni metodologice. Paradigme. Agenda

Contextul in care se desfasoara tranzitia spre un alt tip de societate reclama atentie in raport cu orice element de natura a-i scurta durata si a-i diminua convulsiile. Apelul la istorie, ca si pe timpul lui Kogalniceanu, devine mai mult decat legitim. Daca am facut, aici, un mic excurs in trecut este fiindca de la un istoric se asteapta de obicei o perspectiva diacronica, dar si tinand seama de faptul ca problemele noastre de azi nu sunt tocmai straine de cele cu care s-au confruntat generatiile ce au construit Romania moderna. Din secolul al XIX-lea ne vin indemnuri la solidaritate nationala, ca si exemple de propensiune democratica ce comporta un interes indiscutabil pentru actualitate. In acelasi timp, datele evocate mai sus atesta nevoia stringenta de a reface corpurile profesionale, ca sursa de modele formative si echilibru social. Mai e nevoie inca de acelasi entuziasm ce i-a facut altadata pe cei mai buni sa-si sacrifice interesele de moment in favoarea unora mai inalte, care privesc natiunea intreaga. Vechea disputa dintre individualismul cultivat de miscarea liberala si colectivismul acaparant din secolul XX s-ar putea solutiona, cred, in sensul preconizat inca de la Parvan: "culturalizarea maselor si socializarea personalitatilor". Proces anevoios, paradoxal, "utopic", insa indispensabil in epoca noastra, careia trebuie sa-i dorim o propensiune mai vie spre societatea deschisa. Daca e adevarat ca istoria poate fi citita inainte si inapoi (A.N. Whitehead), ne putem intreba cum sa abordam mai cu folos propria noastra istorie. Desigur, retrospectiv, cu intentia de a recupera cat mai deplin valorile tezaurizate in timp, dar si prospectiv, pentru a ramane cat mai aproape de nazuintele oamenilor. Durata intreaga se cuvine pusa in valoare, pe cat posibil, ceea ce inseamna ca am putea integra astfel mai bine experientele pe care le-am parcurs. Numai in aceasta perspectiva, sugerata odinioara si de Iorga, istoria capata sens, coerenta, finalitate. Mai poate deveni ea o sursa de entuziasm, asa cum propunea Goethe? Istoria ar trebui, in tot cazul, sa ne ajute la reinnoirea sperantelor. Si n-o poate face decat punandu-ne in situatia de a regandi si asuma critic trecutul. Caci impacarea cu lumea presupune mai intai impacarea cu noi insine, prin intelegere si compasiune. "Poti oare iubi pe cineva, cand te urasti pe tine insuti? Poti oare trai in buna intelegere cu altii, cand nu esti de acord cu inima ta? Poti fi placut in societate, cand esti plictisit de propria ta existenta?". Indoielile lui Erasmus ne vin, stimulatoare, din alt secol, ca un indemn la cura te ipsum, asa cum stiau deja sa se poarte inteleptii din vechime. Putina mila de sine ("la charite bien ordonnee ...") nu strica, atunci cand e bine cumpanita de exercitiul autocritic, dupa cum nici o mai larga comprehensiune fata de alteritate. Intre a socoti ca istoria poate da raspunsuri la orice intrebare si a-i nega orice functie practica exista o cale mediana, la care s-ar cuveni sa reflectam cu toata seriozitatea, dat fiind ca integrarea la care aspiram nu e doar o integrare in spatiu, ci si una in timp. - Alexandru Zu

RON 194.00
1

A fost odata in Carpatia

A fost odata in Carpatia

Cu o frază sigură și alertă, A fost odată în Carpatia aduce la viață istoria bogată a unor lumi și culturi din vechime. Exercițiu nostalgic, universul creat de Constantin Ciceovan înglobează o multitudine de arii geografice și culturale și confluențele dintre ele, aspect care așază cartea sub spectru spiritual valah. La granița dintre roman istoric, de aventuri și fantastic, volumul reușește să provoace experiențe neașteptate de imersiune senzorială în lumea vieții personajelor sale, cu o capacitate remarcabilă de a învia ambianțe uitate ale trecutului, dincolo de negura opacă și misterioasă a timpului. A fost odată în Carpatia este primul roman dintr-un proiect mai amplu al autorului, care în prezent lucrează la al doilea volum din serie. Un roman al esențelor românismului dintotdeauna. (Radu Vida) Forța epică uriașă, dezvoltată pe spații vaste, împrumută autorului o voce sadoveniană de care cred că literatura noastră ar avea nevoie. (Vianu Mureșan) Romanul lui Constantin Ciceovan nu e unul de capă și spadă, ci mai degrabă de obște comună a Occidentului și Orientului, într-o lume în care faptele mari sunt de natură morală, bazate pe istețime, iscusință, devotament, loialitate, ele rămânând înscrise în mentalul colectiv ca „învățături” pentru timpurile noastre. (Mircea Popa) Ajunse la herghelie și o găsi părăsită. Fata plecase, dar nu apucase să ducă și caii cu ea. „Am să-i iau să-i vând, iar pe fată dacă o găsesc, o duc acasă de sclavă.” Se îndreptă spre țarcul unde erau adunați caii, când o auzi cum strigă după el. Ieșise din șură, închizând poarta în urma ei, iar în mână ținea o furcă. Cei șase tătari descălecaseră și se așezaseră la umbră. Când o văzură pe fată cu furca, începură să se ridice. Babor le făcu semn să rămână pe loc și le strigă ceva pe limba lor. – Asta e a mea! Voi stați deoparte și priviți ce-am să-i fac! Îl apucase o furie vecină cu nebunia. Își aminti cum pierduse totul din pricina ei, cum îi luase căruța cu tot ce era în ea, și armăsarul cel argintiu, apoi cum pierduse și câinele. Avea în ochi sclipirile morții. Luă hangerul în pumn și-l scoase din teacă, apoi îl băgă înapoi cu un sunet sec, cum cade securea pe butuc. Râse ascuțit și puse mâna pe biciul încolăcit în jurul umărului. Dar se răzgândi iar și și-l puse la brâu. Sări ca o pisică și-i smulse furca din mână, apoi o doborî la pământ cu un dos de palmă. Tătarii se uitau la el și râdeau, îndemnându-l cu strigăte și chiote. (Constantin Ciceovan

RON 48.50
1

Constantin Noica, intruchipari ale gandirii

Constantin Noica, intruchipari ale gandirii

În devenirea ființei istorice, timpul rostirii îl include şi pe Constantin Noica, un alt semădău preocupat de cuvintele şi sufletul limbii române, de gândul ce se înfiripă în orizontul universalului. Noica dă seama de cultura română și, mai ales, de posibilitatea rostirii filosofice. Pentru el, limba română este o limbă care „poartă cu ea întregul logos-ului, chiar dacă nu este limbă universală”, fiind astfel potrivită să însuflețească gândirea și să-i dea întruchipări originale. (Florea Lucaci

RON 33.95
1

Somnul Rațiunii

Somnul Rațiunii

Omagiu editorial la aniversarea a 86 de ani ai autorului sub auspiciile Asociației Civice Pro MârghiaEdiție îngrijită de Alexandru VăduvaCu un portret al autorului de Dorel VișanCuvânt-înainte la ediția I de Acad. Constantin Bălăceanu-StolniciImagine coperta I: MICHELANGELO, Crearea lui Adam (Capela Sixtină), frescă, circa 1508-1512 Respectul pentru semeni, indiferent de etnie şi grad de cultură, mi se pare a fi cheiade aur a armoniei dintre oameni, indiferent de timp şi de istorie. Când vom învăţa să respectăm viaţa sub toate formele sale, de la firul de iarbă până la om, ca pe o taină sacră a Universului, atunci nimic rău nu se va mai întâmpla.Am naivitatea să cred că aceste vremuri vor veni! (Dumitru Constantin-Dulcan) Dumitru Constantin-Dulcan este un om rar. Se spune că Universul nu are măreții. El numai există. Pentru că puțini ca număr și rari ca fond uman și mental sunt cei care pot să vadă cu ochii deschiși copleșitoarea minune a Creației.Prietenul, Omul și Savantul Dumitru Constantin-Dulcan a văzut cu ochii senini această măreție unică și neasemuită a Universului și, iată, o împărtășește prin aceste cărți, cu generozitatea specifică aleșilor, tuturor oamenilor care vor să o cunoască.Prin profunzimea și coerența adevărului din operele sale, Profesorul Dulcan și-a creat „scaunul patriarhal” al neuitării. (Dorel Vișan) CuprinsAles între oameni de Dorel VișanCuvânt-înainte la ediția I de Acad. Constantin Bălăceanu-StolniciCuvântul autorului la cea de-a treia ediție (2014)EseuriQuo vadis, homine?„Somnul Rațiunii naște monștri”Panem et circensesEșecul religiei sau marginalii la un războiFilosofie și medicinăEvoluția – conștiință sau hazard?Cu viața pe moarte călcândGânduri răzlețe la o descoperire anunțatăDe ce Doamne…?Boala și artaRelația dintre geniu și boala epilepticăIuliu CezarSfântul PavelNapoleon BonaparteGustave FlaubertF.M. DostoievskiVincent Van GoghSexualitatea ca mister și ca finalitateCum gândim sau cum putem fi induși în eroareEvocăriLumina profesorului Vlad VoiculescuPetre BrânzeiȘtefan Odobleja – neșansa geniuluiInterviuriDrumuri spre Eminescu…(Interviu acordat scriitorului Alexandru Văduva)Între Inteligența Materiei și Somnul Rațiunii …(Interviu acordat scriitorului Alexandru Văduva

RON 62.90
1

Mitropolitul Andrei Saguna. O biografie culturala

Mitropolitul Andrei Saguna. O biografie culturala

Una dintre multele împrejurări care ne povățuiesc către cunoașterea folosului celui mare ce urmează din creșterea cea bună și din luminarea tineretului nostru este, într-adevăr, asemănarea omului celui învățat și celui neînvățat cu soarele de vară și cu cel de iarnă. Omul cel învățat pe drept se poate asemăna cu soarele de vară, căci precum acesta reînvie cu căldura sa toate plantele și toți pomii și-i face ca să rodească și să dea hrană la tot felul de viețuitoare, așa și omul învățat nu știe a se ocârmui bine numai pe sine și a săvârși bine lucrurile sale, precum și a trage cel mai mare folos din sudoarea ostenelilor sale, ci încă ajută și pe alții cu sfatul său și cu purtarea sa cea înțeleaptă și bine socotită. (ANDREI ȘAGUNA) În asfințitul unei zile de vară la 28 iunie 1873, adormea în Domnul, în reședința sa din Sibiu, Andrei Baron de Șaguna, faimosul arhiepiscop și mitropolit al românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria, deopotrivă cap al Bisericii și lider recunoscut al națiunii române vreme de două decenii (1848-1868). Aidoma Catedralei mitropolitane înălțate între zidurile Sibiului la începutul secolului XX, Andrei Șaguna a fost și rămâne un simbol al demnității ortodoxe românești în Transilvania. La împlinirea unui secol și jumătate de la trecerea sa în eternitate, am considerat că este oportun să-l readuc în atenția cititorilor români contemporani, ilustrându-i per­so­nalitatea prin accentuarea dimensiunii culturale și intelectuale a biografiei sale. (MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN) Autorul intitulează acest volum „O biografie culturală” fiindcă a dorit să ilustreze profilul intelectual și orizontul cultural larg al marelui ierarh. Pornind de la această intenționalitate asumată și recunoscută încă în debutul volumului, materialele incluse ni-l relevă pe Andrei Șaguna drept un ctitor de instituții culturale care au asigurat românilor din Transilvania nu doar supraviețuirea identitară, ci și progresul cultural și chiar material al națiunii. Cartea acoperă o paletă mult mai largă de aspecte care învederează relațiile personale ale lui Andrei Șaguna cu împăratul Franz Joseph, cu alți politicieni de prim rang de la Viena, legături care i-au și asigurat ierahului sibian succesul în inițiativele culturale, ecleziastice și politico-naționale vizând propășirea poporului român. Toate studiile evidențiază o documentare solidă care include surse inedite, dar și edite, precum şi o bibliografie națională și internațională adusă la zi. Remarcăm talentul narativ al autorului, care trădează un spirit elevat, un intelectual cu reale aptitudini literare, atent la tot ce îl înconjură și-i marchează existența cotidiană, dar și preocupat să îmbrace realitatea istorică într-o formă atractivă și captivantă deopotrivă pentru istorici și publicul larg. Îi asigur pe toți că vor găsi suficiente pagini valoroase care să le completeze informațiile despre o epocă și o personalitate cu totul aparte în istoria secolului al XIX-lea. (IOAN BOLOVAN

RON 97.00
1

Configurarea reflexului antropologic al spectacolului. Curs al istoriei teatrului prin mentalul colectiv contiguu

Configurarea reflexului antropologic al spectacolului. Curs al istoriei teatrului prin mentalul colectiv contiguu

Configurarea reflexului antropologic al spectacolului. Curs al istoriei teatrului prin mentalul colectiv contiguu Editie ne varietur dezvoltand amplu lucrarea anterioara: Cristian Stamatoiu - Istoria antropologica a activarii reflexului teatral (O viziune holistica asupra civilizatiei scenei in interconexiune cu mentalul colectiv continuu), Editurile Eikon si Scoala Ardeleana, 2015 Pascal scria: "e mult mai frumos sa stii ceva despre tot, decat sa stii totul despre ceva: aceasta universalitate e cea mai frumoasa". In Occident atractia pentru perspectiva panoramica a disparut in favoarea privirii microscopice si a examinarii detaliului. Cartile lui Mircea Eliade n-au fost ele criticate mai ales in numele acestui proces intentat unui vechi spirit de "enciclopedist" de catre agresiva armata a "specialistilor"? Desi educat in Romania, aceasta deschidere nu imi e personal familiara, dar ii resimt necesitatea formatoare si admit valoarea pedagogica. Privirea panoramica revela relieful geografic al unui domeniu, cea microscopica, secretele sale geologice. Tinerii debutanti castiga explorand larg, cercetatorii obstinati reducandu-si extinderea viziunii. Aceasta-i alternativa. Cristian Stamatoiu indrazneste sa propuna o perspectiva vertiginoasa asupra teatrului. Un asemenea curaj, azi rar, unic, merita salutat. El se constituie in ghid si ne invita la o calatorie pe care nu o mai indrazneam si care, sper, nu-si va rataci cititorii. Sa indraznim sa-i urmam pariul! - George Banu, Profesor de studii teatrale la Sorbona - Paris, Presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatr

RON 96.03
1

pink freud

pink freud

Poeme care-ți frâng sufletul – și ți-l reconstruiesc la loc. Precum marile cărți ale copilăriei, de la Micul Prinț la Cuore și la Singur pe lume – dar trecute prin ceva ce seamănă și cu confesivii americani, și cu neorealiștii italieni, și cu noul ruralism românesc. Și, uneori, cu Antologia inocenței a lui Iordan Chimet. E o carte doldora de poeme cu bunici, cu mame, cu câini care mor ajutați de copilul care-i iubește. O carte bună precum feliile de pâine cu apă și zahăr adorate în câteva poeme. Pe scurt, o carte pentru care sufletul există. (Radu Vancu

RON 24.25
1

Hotel Bristol

Hotel Bristol

Mai bine-ar fi să nu vorbim, grosolănia nu ni-i dată În pauzele rostirii reevaluăm propoziţiile, pân' ce le părăsim în liniştea deplină Spui că vrem să ne trăim zilele mai liniştit Dar poate că şi eu am vrut s-o spun Nu ştiu, nu are importanţă Mai comanzi un rând, deşi-amândoi nu facem asta niciodată „Măcar o dată te privesc în ochi…” „E-n ordine, e totul bine” Convorbirea constă doar în aluzii De fapt, nu e nimic de povestit E de ajuns atât, că stăm în crâşma asta – nicicând pesemne – aici nu ne-om întoarc

RON 24.25
1

Sonetele Lancramului

Sonetele Lancramului

Inchinand sonetele sale satului care ni l-a daruit pe Lucian Blaga, Pascu Balaci asaza, pe harta valorilor de patrimoniu ale neamului, localitatea de langa Sebes, conferindu-i o noua dimensiune. Fara doar si poate ca Lancramul a devenit loc de aspiratie si pelerinaj, la fel ca Ipotestii lui Eminescu, Humulestii lui Creanga, Livenii lui Enescu, Hordoul lui Cosbuc, Prislopul lui Rebreanu sau Ciucea lui Goga. Rolul poeziei lui Pascu Balaci a fost acela de a inchega o tesatura trainica intre aceste mirifice locuri si spiritualitatea artistica romaneasca, de a aduce Lancramului, si poetului pe care l-a nascut, ofranda unui elogiu de dragoste si veneratie. - Mircea Popa Cartea aceasta cuprinzand 40 de sonete (plus inca doua sonete, la final: In cautarea gorunului magic si Adio, dar raman cu tine Blaga...) se constituie nu numai intr-un omagiu binemeritat adus poetului Lucian Blaga, cu ocazia implinirii celei de-a 40-a editii a festivalului de poezie care-i poarta numele, ci si intr-un cuvant de lauda si de multumire adus tuturor acelor oameni de cultura deosebiti (amintiti sau neamintiti in acest cuvant inainte) si care au avut in trecutul socialist, au in prezentul capitalist si al economiei de piata si vor avea grija in viitorul, pe care nu-l putem prevedea, ca mirabila samanta, semanata cu speranta, credinta si dragoste de fiecare in gradina casei din Lancram sa rodeasca mereu in sufletele noastre oriunde ne vom afla. - Pascu Balac

RON 19.40
1

Scrierea cerului

Scrierea cerului

Scrierea cerului este, in calendarul poetului, cartea care marcheaza peste cinci decenii de cand i s-a ridicat ceata de pe ochi, de pe suflet, de pe minte, de cand a inceput sa vada lumea prin lentila poemului. De cand Gheorghe Parja a vazut Poezia. Si a fost vazut de Poezie. La prima lectura, recunosc, eu insumi am mers binisor pe langa carte. Asta pentru ca nu am citit bine titlul. Prin Scrierea cerului am inteles Descrierea cerului, adica un desen, fie el si metaforic, dupa bolta cereasca. Nu-i de mirare ca nimic nu potrivea cu nimic. Abia la a doua lectura mi-am dat seama ca aici nu avem de-a face cu Scrierea ca un act secund, cu trecerea in cuvant a unei imagini date. Caci, pentru Gheorghe Parja, Scrierea e un act intemeietor, un act de geneza. „Deschide usa sa se faca cer”, scrie poetul. Nu deschide usa sa se vada cerul. Scrierea cerului nu descrie, ci traseaza conturul unui univers interior, al unei tari subiective. Lumea pe care Gheorghe Parja o desemneaza – ca sa folosesc un cuvant drag lui Mihai Olos – e una halucinanta, o lume aflata la marginea somnului si a uitarii, o tara „ca un paradis atipit”. In tinutul poeziei lui Gheorghe Parja nu exista frica, nu exista spaima neagra, caci totul e negru. „Provincia-i trecuta de tarziu”, cum scria poetul intr-o poezie din tinerete. Asa si noua provincie, cea de acum, e dincolo de frica. Tara pe care o intemeiaza poetul aici e una doar „induiosata de spaima”. Taramul de aici si cel de dincolo sunt amestecate, trecerile dintr-unul in altul se fac cu larghete si firesc. Peste tot bantuie ingeri negri, ingeri incovoiati, ingeri care „privesc la microscop”. Raiul si iadul par a fi un singur tinut, negru si inghetat. Parintii insisi sunt „pasari de frig”, Raiul e „negru si racoros” si doar mana calda a mamei il incalzeste. Chiar si lumina e neagra si rece: „E frig si in lumina acum”, scrie poetul. Cutremurator este poemul in care mama se intoarce si-si gaseste casa pustie si inchisa. Lumea vizibila e strabatuta de „nori de fluturi”, iar pe sub geamuri trec „pesti uriasi ”, „barbati cu dealuri in palme”, „voci fara trup”, trenuri ca niste „laboratoare de himere”, iar „soarele e mic ca un scancet de copil”.

RON 19.40
1