90 rezultate (0,24959 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

A cui palarie zboara

A cui palarie zboara

Bun-venit in Tara lui Hans-Mic! Un copil isi gaseste ca prieteni de joaca un catel cu picatele ponosit, un stimabil urs de plus, un elefant din care curge rumegusul, o maimuta de cauciuc si o pasare tricotata. Hans-Mic mai are o bila de sticla, prietena cu un dop care se rostogoleste fara astampar. Din conuri si bete de chibrituri a facut si cateva vacute care alearga de colo-colo toata ziua, fiindca au uitat incotro au pornit. In Tara lui Hans-Mic, toata lumea merge la Scoala de Carton, unde poti invata litere sau ce-or fi ele, unde se asculta Baubeethoven, se citeste Dadante si se joaca Hamhamlet, unde aniversarea ta poate fi si de trei ori pe saptamana si unde poti afla lucruri importante (despre bete, de exemplu). Nu se stie exact cat de mic este Hans-Mic si de unde pana unde se intinde tara lui. De la poarta gradinii pana la Raul care duce la mica Mare Neagra? De la groapa de nisip pana la Oceanul Pacific? Ramane de vazut. Jucariile prind viata si asta e de ajuns ca aventura sa inceapa. Drumul spre Tara lui Hans-Mic nu e lung. Iesi din casa, o apuci pe poteca pietruita, impingi poarta napadita de iedera, apoi iute prin deschizatura din tufa de liliac si gata, ai ajuns! Inca de pe poteca se aud vocea trista a Bizamului si bufniturile Bilei in iarba. Ziua, conutele fac zarva, iar in buzunarul lui Hans-Mic, mititelul Isor canta. Noaptea, luna aluneca lin pe cer, stelele se aprind si se sting, iar intunericul se umple de piuit si chitait. Dar toate sunt la locul lor pe lumina: marea, pajistile, groapa cu nisip si padurea. Si, printre toate cate sunt, curge Raul, atat de frumos si nestavilit. A cui palarie zboara este primul volum din trilogia Pentru ce traim, o serie despre un copil, jucariile si lumea imaginatiei lui. Cu mult umor, nostalgie si empatie, dar si cu o abilitate admirabila de a imbina ironia si absurdul de care sunt atat de atrasi copiii, Barbro Lindgren ne ofera o perspectiva rafinata si atenta asupra copilariei. Romanul este foarte potrivit pentru copiii care sunt in etapa de trecere spre lecturile mai lungi - viata jucariilor este un subiect universal, foarte copilaresc, iar textul este accesibil si captivant, cu episoade scurte si ilustratii aproape pe fiecare pagina.  Ilustratii alb-negru de Eva Eriksson.Traducere din limba suedeza de Andreea Caleman

RON 34.90
1

De-a v-ati ascunselea la ferma

De-a v-ati ascunselea la ferma

La ferma unde locuiește, cățelul Codiță are îndatoririle lui pe care și le îndeplinește, desigur, zi de zi cu seriozitate. Dar uneori are chef de joacă, iar prietenii lui abia așteaptă. Hai, ce să se joace? De-a v-ați ascunselea? Gata! Mânzul, vițelușa, găina, purcelușa, mielul, chiar și tușa Gâscă s-au pitit bine de tot. Dă-i drumul, Codiță, aleargă și găsește-i pe toți!Ne jucăm, observăm și învățămRenumitul ilustrator Axel Scheffler a creat această carte special pentru a dezvolta la copiii mici, care învață cel mai bine prin joacă, atenția, spiritul de observație și abilitățile motorii fine. Cartea este integral cartonată, cu colțuri rotunjite și conține peste 30 de clapete sub care copiii vor fi încântați să descopere animalele din carte împreună cu simpaticul cățel Codiță

RON 93.90
1

Cand s-a apucat Ida de nazbatii

Cand s-a apucat Ida de nazbatii

Ida este o fetita dintr-un sat, Lonneberga, din Suedia de demult. Fratele ei mai mare, Emil, este un nazdravan cum nu s-a mai pomenit, iar nazbatiile sale l-au facut vestit in sat si prin imprejurimi. Nu e de mirare ca micuta Ida vrea sa-i calce pe urme. Dar cum se fac nazbatiile? Idei nu ii e usor, caci "nazbatiile nu se nascocesc", zice Emil, ci doar se intampla si gata. Dar, ca frate mai mare si mai priceput ce este, pe Emil nu-l lasa inima sa nu-i dea surioarei o mana de ajutor. Asa ca poznele se tin lant. Inspirate dintr-un univers rural acum disparut, povestile cu Emil si Ida alcatuiesc una dintre cele mai iubite serii create de Astrid Lindgren si ne trimit cu gandul la lumea lui Tom Sawyer sau cea a lui Nica din Amintirile lui Creanga - lumi calde, fericite si eterne ale copilariei.&nbsp

RON 34.90
1

Minunea de Craciun a lui Jonathan Toomey

Minunea de Craciun a lui Jonathan Toomey

Jonathan Toomey este cel mai bun cioplitor în lemn din vale. Dar este întotdeauna posac și morocănos. Zâmbește rareori și nu râde niciodată. Nimeni nu știe că o batistă de dantelă, o păturică albă de copil și o schiță în cărbune a unei femei care ține în brațe un prunc nou-născut zac părăsite într-un sertar pe care Jonathan Toomey nu-l mai deschide deloc. Dar într-o zi de început de iarnă, văduva McDowell împreună cu băiețelul ei, Thomas, îi bat la ușă cu o rugăminte pe care numai el le-o poate îndeplini

RON 46.50
1

Cei șapte papă-lapte

Cei șapte papă-lapte

Nici copiii, nici părinții nu trebuie să fie perfecțiCând e vorba de mâncare, fiecare dintre cei șapte copiii ai familiei Peters are felul său preferat. Peter vrea doar lapte, nici prea cald, nici prea rece - doar el știe cum. Lucy vrea numai limonadă de casă - doar se face foarte ușor, nu? Pentru Jack, doar piureul de mere e bun, iar să curețe câteva kilograme zilnic chiar nu e mare lucru pentru domnul Peters. Gemenele preferă ouăle - una le vrea fierte, cealaltă prăjite - iar dacă doamna Peters le încurcă, au ele grijă să-i dea de înțeles cum e corect. Lui Jack, grișul cu lapte i se pare nemaipomenit - poți să-l împarți și cu pisica. Iar pentru Mary Lou, pâinea făcută în casă - zi de zi - e tot ce poate fi mai bun. Nu-i de mirare că doamna Peters, deși e ajutată din plin de domnul Peters, ajunge într-o zi la capătul răbdării. Din fericire, e chiar în ajunul zilei ei de naștere, așa că toți copiii îi pregătesc un cadou care se va dovedi o surpriză salvatoare pentru toată familia. Amintind de poveștile populare în care, pornind de la aspecte comune ale vieții, umorul și absurdul se împletesc până la crearea în mod intenționat a unor situații exagerate, neverosimile, „Cei șapte papă-lapte” ne vorbește despre viața de familie așa cum este în realitate. Cu copii frumoși și buni, dar uneori capricioși și neînțelegători, și cu părinți care fac tot ce pot de dimineața până seara, dar uneori ajung la limită. Nici copiii, nici părinții nu trebuie să fie perfecți, ne spune această carte în versuri calde și ritmate - trebuie să ne acceptăm unii pe alții, cu iubire și înțelegere, așa cum suntem.Se supăra mămica, oare?Nu… Era foarte răbdătoare.Când vedea cana pe podea,O nouă porție făcea.Lua sticla de pe raft îndatăȘi chicotea, vag amuzată:— Poftim, ce papă-lapte esteDragul meu Peter din poveste.MARY ANN HOBERMAN (n. 1930) este o scritoare americană, autoare a numeroase cărți destinate copiilor de grădiniță sau școală primară, fondatoare a unei trupe de teatru pentru copii, „The Pocket People” și a unui grup care promovează poezia prin lecturi publice, „Women's Voices”. A fost răsplătită cu National Book Award în 1983 și Poetry for Children Award în 2003 din partea „US National Council of Teachers of English”

RON 30.90
1

Cum face micul crocodil

Cum face micul crocodil

Ceasul îl trezește pe micul crocodil, țââârrr-țââârrr, mama îl gâdilă pe micul crocodil, ghidi-ghidi, la baie, apa (nu micul crocodil) face plici-pleosc, fermoarul de la hainele micului crocodil face ziiip, ușa casei se-nchide tranc, mașina merge vruum-vruum și uite grădinița, cu doamna Elefant, educatoarea, și o mulțime de copii. E prima zi pentru micul crocodil. Cum va fi? O poveste perfectă pentru a-i încuraja pe copiii mici să facă primii pași spre autonomie și să-și construiască încrederea în sine. — Children of Books Cea mai simpatică și imaginativă carte despre prima zi la grădiniță, foarte potrivită pentru a fi citită cu voce tare. Copiii vor adora să-l urmărească în desene pe micul crocodil pe drumul său și să se joace repetând numeroasele interjecții care sunt farmecul copilăresc al acestei cărți. — My Book Corner O carte emoționantă și minunată. Construită într-un mod genial de simplu, ne arată că în literatura pentru copii e întotdeauna posibil să inovezi chiar și în legătură cu cele mai des întâlnite subiecte. — Book Trus

RON 29.50
1

Vladimir Ghika, peregrinul apostolic

Vladimir Ghika, peregrinul apostolic

Iubește-ți aproapelePovestea acestui om extraordinar care a fost Vladimir Ghika începe ca în basme, cu nașterea sa ca prinț, în 1873, pe malurile Bosforului, într-un Constantinopol încă otoman și care mai avea mult până să devină modernul Istanbul, ne poartă apoi prin Sankt-Petersburg, București, Roma ori Paris, după care străbate toate continentele, întâlnind deopotrivă săraci și bogați, oameni simpli ori regi, și se sfârșește tragic într-o închisoare a regimului comunist criminal din România anului 1954.Ceea ce este extrem de valoros în acest album și ne-am bucura să descopere cât mai mulți cititori – copii mai mari și adolescenți, dar nu numai – este modelul de Om pe care ni-l propune. Indiferent de credințele personale, nu poți să nu fii impresionat de viața și faptele lui Vladimir Ghika, de ajutorul și sprjinul pe care le-a acordat întotdeauna celor în suferință, de modestia și noblețea cu care a interacționat cu marii oameni ai vremii sale. În plină tinerețe, îngrijește fără nici o ezitare bolnavi de lepră sau tuberculoză, ba chiar donează piele unui țăran rănit în răscoala de la 1907; deși are ocazia să plece din țară și în 1939, la izbucnirea războiului, și în 1945, la venirea comuniștilor, alege de fiecare dată să rămână, considerând, în pofida riscurilor incontestabile, că aici e mai multă nevoie de el; trecut de 80 de ani și aruncat de comuniști în închisoarea de la Jilava, renunță la rația sa de hrană în favoarea deținuților mai tineri. Este o carte religioasă? Cine dorește, poate crede acest lucru, desigur. La fel cum alții, dimpotrivă, vor spune că nu e suficient de religioasă. Nu ne facem iluzii că vom mulțumi pe toată lumea și nici nu ne propunem asta. Când e vorba de lipit etichete, fiecare are propriul set – evident, mai bun decât al altora. Dar important este mesajul acestei povești adevărate, un mesaj pe care toți îl știm, dar uneori ne prefacem că l-am uitat: iubește-ți aproapele – fii bun, ajută, ascultă, mângâie, iartă – fără a aștepta răsplată și fără a judeca

RON 42.50
1

Cizmarul si spiridusii

Cizmarul si spiridusii

Repovestire dupa Fratii Grimm Lui Jim LaMarche i-a placut Cizmarul si spiridusii de cand era copil si totdeauna si-a dorit sa ilustreze acest frumos basm al Fratilor Grimm despre bunatate si speranta. La inceput s-a gandit ca ilustratiile sale sa se inspire din lumea de azi, dar in cele din urma, spune Jim LaMarche, "mi-am dat seama ca nu eram pregatit sa desenez spiridusi care fac bascheti". Cu atat mai bine pentru noi, cititorii! "Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac." De ce a ajuns cizmarul sarac? Si de ce l-au ajutat spiridusii? Pentru ca era bun la suflet? Pentru ca era priceput in meseria sa? Sau poate pentru ca nu s-a dat batut si a mers mai departe, increzator in propriile puteri? Bune intrebari. Nici  Fratii Grimm, in basmul original, nici Jim LaMarche in ilustratiile sale nu fac greseala de a da vreo explicatie. Sub simplitatea aparenta, cartea ne provoaca sa cadem pe ganduri, ca orice poveste buna. Este oare lumea un loc in care binele este mai puternic? Si ce putem sa facem, fiecare dupa puterile sale, ca sa fie asa? Traia odata un cizmar cumsecade, care, urmarit de ghinion, ajunsese foarte sarac. Mai avea o singura bucata de piele care ii ajungea doar pentru o ultima pereche de incaltari.- Da' ce piele faina! a zis nevasta lui. E catifelata ca untul si rezistenta ca mainile tale.- Draga mea, a zis cizmarul, in seara asta croiesc pielea, iar maine in zori voi mesteri din ea incaltarile.In dimineata urmatoare, cand cei doi au intrat in atelier, au ramas uluiti de ce le-a fost dat sa vada. In fata lor, pe bancul de lucru se lafaia o pereche de incaltari cusute cu iscusinta de o mana maiastra.- D-dar... cine? Cum? a baiguit cizmarul.Taman atunci s-a nimerit sa intre in pravalie un domn ferches.- Da’ strasnice incaltari! s-a minunat el. Musai sa le-ncerc.Incaltarile ii veneau ca turnate. Parca ar fi fost facute anume pentru el. De bucurie, a platit de doua ori pretul cerut. Avem aici basmul original in forma sa clasica, redata de un artist harazit cu un talent aparte. Jim LaMarche creeaza imagini rafinate, pline de detalii de multe ori foarte realiste (plante, animale, orase, peisaje), insa imbinate cu o poezie subtila care vine din cunoasterea si insusirea modului de a vedea lumea al unui copil. Fiecare carte a sa este o adevarata expozitie de pictura si o minunata sursa de inspiratie pentru copii. Este amuzant cum s-au petrecut lucrurile. N-am fost unul dintre acei copii cu o viziune clara asupra viitorului, care stiu de la cinci ani ca vor fi scriitori sau medici sau artisti. Mi-a placut sa desenez, dar tuturor copiilor pe care-i stiam le placea. Sa fiu artist nici nu-mi trecea prin cap pe atunci. Ceea ce-mi doream sa fiu, in ordinea preferintelor, era: magician, medic, preot (pana cand am aflat ca, la noi, nu se pot casatori) si schior de performanta. Intotdeauna mi-a placut sa creez ceva nou si, atunci cand incepeam un proiect care-mi placea, ma tineam de el. Odata, cand aveam cinci sau sase ani, am taiat dintr-o panza veche cateva mii de bucati in forma de pana, pe care apoi am incercat sa le lipesc pe trupul meu pricajit. Multa vreme dupa aceea am fost convins ca as fi putut zbura cu adevarat de pe veranda daca as fi avut un lipici mai bun. Altadata, am scos lut din campul din spatele casei si am modelat o multime de animale pe care le-am uscat la soare, apoi le-am pictat cat de realist am putut. Am construit o mica grota din ciment, am avut o colectie de fosile, mi-am facut singur mocasini din bucati vechi de piele gasite in pivnita si multe altele. Am crescut in micul oras Kewaskum din Wisconsin, SUA, oras al carui suflet era raul Milwaukee. Vara ma plimbam cu pluta pe el si inotam. Iarna patinam in lungul lui kilometri intregi. Primavara si toamna, tata ne ducea in excursii cu canoea si admiram in tacere malurile strabatute de caprioare, ratoni sau vulpi si pajistile cu mii de starci si gaste salbatice. Si aproape tot anul pescuiam. Am inceput sa studiez biologia la Universitatea din Wisconsin, dar curand - nu sunt sigur cand anume sau de ce - am trecut la arta. Totusi, inca nu stiam ca am sa devin un artist profesionist. Intre timp, m-am alaturat VISTA (Volunteers in Service to America) si m-am mutat la Bismarck, North Dakota, pentru a lucra cu United Tribes of North Dakota la crearea de materiale didactice pentru programa scolara. A fost o munca minunata. Pentru ca eram putini, a trebuit sa fac de toate: text, design, fotografie, ilustratie. Atunci mi-am dat seama ca ar fi posibil sa-mi castig traiul ca artist. Douazeci de ani mai tarziu, locuiesc in Santa Cruz, California, cu sotia mea, Toni, si cei trei fii ai nostri, Mario, Jean-Paul si Dominic. Oceanul Pacific este la doar cateva strazi distanta, iar peisajul este foarte diferit de cel din Vestul Mijlociu, dar cumva Kewaskum si raul Milwaukee ma inspira in aproape tot ceea ce desenez.  Ma simt foarte

RON 42.50
1

Pluta

Pluta

Un baiat, Nicky, isi petrece vacanta la bunica sa, intr-un orasel indepartat. Copii cu care sa se joace nu prea sunt pe acolo si nici pe bunica n-o cunoaste bine. Ce-o sa faca toata vara singur? Casa bunicii e pe malul unui rau lat si linistit, cu ape pline de pesti, vidre si testoase. Pe malurile sale impadurite cutreiera vulpi si ratoni, iepuri si caprioare. Deasupra apelor si padurii, pasari de toate felurile strabat cerul incoace si-ncolo. Raul e maret si plin de viata. Nu-i de mirare ca baiatul e fermecat, mai ales cand, de cine stie unde, apare o pluta veche. Scandurile ei uscate de soare sunt acoperite de o multime de desene cu animale si pasari. Sunt facute in creta sau in creion. Dar de cine si cand? Si pluta, de unde vine? Povestea lui Jim LaMarche nu este numai despre o vara extraordinara petrecuta de un copil pe malul unui rau, impreuna cu bunica sa care picteaza, sculpteaza si pescuieste. Nici joaca subacvatica printre vidre si pesti, nici salvarea unui pui de caprioara, nici sariturile spectaculoase in apa nu sunt cele mai importante lucruri care se petrec in carte. Adevarata minune este ca, inspirat de desenele de pe scandurile plutei, facute de bunica in copilarie, Nicky incepe si el sa deseneze si o face foarte bine. Isi descopera vocatia: desenul il face fericit si asta vrea sa faca toata viata. E un moment esential pe care nu toti oamenii au sansa sa-l traiasca. Sa-i ajutam si sa-i incurajam cat mai mult pe copii sa-si descopere talentele si sa-si urmeze pasiunile, ne spune Jim LaMarche prin aceasta amintire din propria copilarie - e calea spre o viata implinita.Jim LaMarche, cu cuvintele sale...Este amuzant cum s-au petrecut lucrurile. N-am fost unul dintre acei copii cu o viziune clara asupra viitorului, care stiu de la cinci ani ca vor fi scriitori sau medici sau artisti. Mi-a placut sa desenez, dar tuturor copiilor pe care-i stiam le placea. Sa fiu artist nici nu-mi trecea prin cap pe atunci. Ceea ce-mi doream sa fiu, in ordinea preferintelor, era: magician, medic, preot (pana cand am aflat ca, la noi, nu se pot casatori) si schior de performanta. Intotdeauna mi-a placut sa creez ceva nou si, atunci cand incepeam un proiect care-mi placea, ma tineam de el. Odata, cand aveam cinci sau sase ani, am taiat dintr-o panza veche cateva mii de bucati in forma de pana, pe care apoi am incercat sa le lipesc pe trupul meu pricajit. Multa vreme dupa aceea am fost convins ca as fi putut zbura cu adevarat de pe veranda daca as fi avut un lipici mai bun. Altadata, am scos lut din campul din spatele casei si am modelat o multime de animale pe care le-am uscat la soare, apoi le-am pictat cat de realist am putut. Am construit o mica grota din ciment, am avut o colectie de fosile, mi-am facut singur mocasini din bucati vechi de piele gasite in pivnita si multe altele. Am crescut in micul oras Kewaskum din Wisconsin, SUA, oras al carui suflet era raul Milwaukee. Vara ma plimbam cu pluta pe el si inotam. Iarna patinam in lungul lui kilometri intregi. Primavara si toamna, tata ne ducea in excursii cu canoea si admiram in tacere malurile strabatute de caprioare, ratoni sau vulpi si pajistile cu mii de starci si gaste salbatice. Si aproape tot anul pescuiam. Am inceput sa studiez biologia la Universitatea din Wisconsin, dar curand - nu sunt sigur cand anume sau de ce - am trecut la arta. Totusi, inca nu stiam ca am sa devin un artist profesionist. Intre timp, m-am alaturat VISTA (Volunteers in Service to America) si m-am mutat la Bismarck, North Dakota, pentru a lucra cu United Tribes of North Dakota la crearea de materiale didactice pentru programa scolara. A fost o munca minunata. Pentru ca eram putini, a trebuit sa fac de toate: text, design, fotografie, ilustratie. Atunci mi-am dat seama ca ar fi posibil sa-mi castig traiul ca artist. Douazeci de ani mai tarziu, locuiesc in Santa Cruz, California, cu sotia mea, Toni, si cei trei fii ai nostri, Mario, Jean-Paul si Dominic. Oceanul Pacific este la doar cateva strazi distanta, iar peisajul este foarte diferit de cel din Vestul Mijlociu, dar cumva Kewaskum si raul Milwaukee ma inspira in aproape tot ceea ce desenez. Mi-au oferit decorul pentru aceasta poveste despre copilarie si magia unei plute pe un rau.Ma simt foarte norocos ca am ajuns sa fiu ilustrator de carti pentru copii. Pana la urma, poate ca nu e ceva atat de diferit de visul meu din copilarie de a fi magician. Doar cu o foaie alba de hartie si fara nimic ascuns in maneca, pot sa creez ceva ce nu a mai existat vreodata

RON 46.50
1

Familia Șoricel sub clar de lună

Familia Șoricel sub clar de lună

„Mulțumim, dragă Lună”Familia Șoricel se pregătește de sărbătoare: la noapte, va fi lună plină. Vor sta toți, de la mic la mare, pe terasa din lemn pe care au construit-o la înălțime, într-un copac, vor mânca găluște și castane, vor cânta și vor spune povești și se vor bucura împreună de priveliștea minunată a lunii.Această carte este inspirată de festivalul japonez numit otsukimi (în traducere, „contemplarea lunii“), festival în care se celebrează cea de-a 15-a zi a lunii a opta din calendarul tradițional japonez, când luna este plină, dată care, în calendarul modern, cade în septembrie sau în octombrie. Familiile iau cina împreună, sub cerul liber, și aduc mulțumiri lunii pentru recolta bogată a toamnei. Din meniul specific acestei sărbători fac parte castanele și otsukimi dango, găluște din făină de orez, care sugerează forma rotundă a lunii pline.Suntem o familie de 14 șoricei: tata, mama, bunicul, bunica și 10 frați: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Bujor, Merișor, Brândușa, Romanița și Ghiocel. Kazuo IWAMURA s-a născut la Tokyo în 1939. A făcut studii de artă și design, iar cariera și-a început-o ca grafician la emisiunile pentru copii ale NHK, televiziunea japoneză. A lucrat și ca designer într-o companie de produse cosmetice, după care s-a decis să devină autor și ilustrator de cărți pentru copii. A publicat zeci de titluri, în Japonia și în întreaga lume. Printre cele mai iubite sunt cărțile cu aventurile de zi cu zi ale familiei Șoricel — cărți despre universul cald, luminos și plin de iubire al copilăriei și vieții de familie

RON 29.50
1

Iazul

Iazul

Pe la sfarsitul iernii, un baiat, Matt, descopera un firicel de apa care izvoraste dintr-o groapa din padure. Cand se uita mai atent, isi da seama ca groapa a fost candva un mic iaz care a secat. Dar acum, uite, revine la viata! Si are nevoie de putin ajutor. Matt si prietenii sai se pun pe treaba. De-a lungul primaverii, curata groapa, apoi construiesc din pietre un stavilar. Apa se tot aduna, astfel ca iazul renascut si imprejurimile sale devin un loc minunat unde copiii isi petrec impreuna zilele lungi de vara sau unde pot sa patineze iarna. Bucuria de a trai in mijlocul naturii, descoperind ritmul anotimpurilor printre plante, animale si pasari, radiaza din fiecare pagina a acestei povesti inspirate din copilaria lui Jim LaMarche. Vara a trecut mult prea repede. In ultima saptamana dinaintea scolii, tata ne-a vazut cam pleostiti. "Ce va trebuie voua e o serbare in cinstea verii", ne-a spus. "De ani de zile n-am mai folosit echipamentul asta", a continuat el in timp ce scotea din garaj cortul si sacii de dormit. Pe malul iazului am mancat hotdogi, am baut cacao si am cantat cantece de tabara de pe vremuri. Katie s-a lansat in ceea ce ea numea dansul libelulei. Am ramas treji mult dupa caderea intunericului si ne-am uitat cum rasar milioane de stele

RON 46.50
1

Cutu, povestea unui catel de plus

Cutu, povestea unui catel de plus

Carte premiata cu Kate Greenaway Medal, in 1977O poveste despre speranta si bunatate A fost odata un catel de plus cafeniu, pe nume Cutu. O ureche ii statea in sus, iar cealalta i se pleostea in jos. Pe alocuri i se cam rarise plusul pentru ca era batran. Era jucaria lui Dave. Dar intr-o zi, Dave l-a pierdut pe Cutu. Unde, cand? Nu se stie. Lui Dave i-a fost foarte greu in acea zi, iar noaptea abia a putut sa doarma. Ursuletul pe care i l-a dat sora sa era simpatic si pufos, dar nu era Cutu. Insa in scurt timp, baietelul si-a regasit prietenul de plus. Nimic nu poate inlocui jucaria perferata.Ilustratii color.Traducere din limba engleza de Florin Bican

RON 32.90
1

Primavara in satul Harmalaia

Primavara in satul Harmalaia

În satul Hărmălaia, primăvara este o sărbătoare pe care copiii o trăiesc din plin. Hoinăresc pe pajiști și prin grădini, țopăie prin bălți, se cațără pe garduri sau pe magazia de lemne, fugăresc pisica, alunecă prin noroiul de pe ulițe, cad (din întâmplare) în pârâiaș — oriunde îi poartă pașii, e ceva interesant de făcut sau de văzut.La fel ca pentru mieii fără astâmpăr de pe pășune sau mânzul abia născut, și pentru copiii din satul Hărmălaia lumea e nouă, proaspătă și luminoasă. Va fi un an bun.De ud, e ud peste tot la noi în sat primăvara. Uneori, când ne întoarcem de la școală, drumul e doar o mare mocirlă.Cizmele de cauciuc fac fleoșc-fleoșc când călcăm în bălțile care ne ies în cale. Iar câteodată alunecăm în șanț și cizmele ni se umplu cu apă.Alteori mergem pe garduri. Într-o zi, ne-a văzut o mătușă și ne-a întrebat dacă mergem așa ca să nu ne udăm la picioare. Nici prin cap nu i-ar fi dat că facem asta doar fiindcă e distractiv. „Cine a zis că-i musai să mergem doar pe drum?“ a spus Lasse apoi. „Probabil vreun om mare“, a zis Bosse. „Așa cred și eu“, a răspuns Lasse.Astrid Lindgren (1907–2002) este cea mai cunoscută scriitoare suedeză de literatură pentru copii. Copilăria petrecută la ferma părinților, alături de fratele său și de cele două surori, dragostea cu care a fost înconjurată, aventurile copilărești și jocurile au fost sursa inepuizabilă de inspirație pentru poveștile și personajele sale. Astrid Lindgren a crescut printre cărți și a fost toată viața o mare susținătoare a lecturii în rândul copiilor. „O copilărie fără cărți nu este copilărie. E ca și cum ai fi izgonit din locul fermecat în care poți găsi bucuria în stare pură.” Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au făcut obiectul multor ecranizări. După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Astrid Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii.Ilon Wikland (n. 1930) este o ilustratoare de origine estoniană care a ajuns în Suedia ca refugiat în 1944. În 1953 a fost angajată la editura Rabén & Sjögren, unde a întâlnit-o pe Astrid Lindgren și au început o lungă și fertilă colaborare. Dintre toți artiștii cu care a lucrat scriitoarea suedeză, Ilon Wikland este cea care i-a ilustrat cele mai multe dintre cărți, inclusiv toate operele sale majore

RON 35.90
1

Cățelușa din spital

Cățelușa din spital

Într-o vizită pe care a făcut-o la un spital de copii pentru a citi și a se juca împreună cu micii pacienți, Julia Donaldson a văzut pe un panou câteva fotografii: un câine alături de diverși copii internați. Deși unii dintre ei erau în pat ori în scaun cu rotile, bucuria radia din toate imaginile. În unele, copiii îmbrățișau câinele, în altele se jucau, îi citeau sau îl desenau. Aproape puteai să auzi râsetele și chicotelile și te-așteptai să-l vezi pe acel câine țâșnind din fotografii și începând să se zbenguie de colo-colo

RON 35.10
1

Gruffalo

Gruffalo

Un șoricel mergea prin codru-ntunecos/ Văzându-l, vulpea s-a gândit c-arată delicios.Dragă cititorule, știm că ești mic. Uneori treci prin încercări prea grele pentru făptura ta de copil. „Când o să fiu și eu mare și puternic?” te întrebi nerăbdător. Chiar acum, îți răspunde această poveste, și nu te mira. Dacă ai CURAJ și IMAGINAȚIE, Gruffalo cel fioros și toți cei ca el vor fugi care-ncotro.Julia Donaldson (n. 1948) este o scriitoare, compozitoare și interpretă din Marea Britanie, foarte cunoscută și apreciată pentru cântece, piese de teatru și scenarii TV destinate copiilor, iar de două decenii și pentru numeroasele cărți pe care le-a scris. Gruffalo a fost publicată prima dată în 1999, în colaborare cu Axel Scheffler, un ilustrator la fel de cunoscut, și a devenit imediat un bestseller. A primit în același an premiul Nestle Smarties Book, iar în 2000 a fost desemnată cea mai bine vîndută carte pentru copii din Marea Britanie. Traducerile au urmat una după alta, Gruffalo fiind publicată până acum în 31 de limbi pe toate continentele. O adaptare pentru TV, sub forma unui film de animație de 30 de minute, a fost realizată în 2009

RON 36.90
1

Când vine Crăciunul?

Când vine Crăciunul?

Cu mult înainte de primele zile din decembrie, magazinele sunt deja pline de decorațiuni, dulciuri și alte produse de Crăciun. Ce putem face, împreună cu copiii noștri, pentru a încetini cumva această grabă, pentru a trece peste tentațiile insistente ale ofertelor comerciale de toate felurile în speranța de a descoperi sensurile mai adânci ale sărbătorii? Cum ne putem bucura, rămânând cu amintirea durabilă a unor clipe fericite petrecute în familie, de zilele de început de iarnă care trec în așteptarea Crăciunului? Poate că tot poveștile sunt cea mai potrivită soluție, ca de atâtea ori. Să citim povești împreună cu copiii este exact ce ne îndeamnă această carte. Personajul principal este un ursuleţ care, ca orice copil, se întreabă nerăbdător când va veni Crăciunul. Ca aşteptarea să-i fie mai uşoară, mama ursoaică îi spune în fiecare zi, începând cu 1 decembrie, câte o poveste. În toate cele 24 de poveşti sunt mereu prezente speranţa, răbdarea, bunătatea sau iubirea, în încercarea de a-i apropia pe copii de adevărata semnificaţie a Crăciunului

RON 42.50
1

Cea mai iubita surioara

Cea mai iubita surioara

Barbara are o prietenă imaginară despre care spune că este sora ei geamănă de care nu știe nimeni, nici măcar părinții. Se joacă împreună în Sala de Aur și în Cea Mai Frumoasă Vale din Lume, locuri minunate în care se ajunge simplu, dacă ești copil: cobori printr-un tunel de lângă un tufiș de trandafiri.Ieri a fost foarte cald. Dis-de-dimineață, m-am dus și m-am ascuns după tufișul de trandafiri, așa cum fac de obicei. Tufișul este în colțul grădinii, acolo unde nu vine nimeni niciodată.Ylva-li și cu mine vorbim o limbă aparte, pe care nu o poate înțelege nimeni altcineva. Tufișului de trandafiri i se spune cu totul altfel pe limba noastră. I se spune Salikon. Cum stăteam eu lângă Salikon, am auzit-o pe Ylva-li strigând:— Vani ioci!Așa spunem noi la „Vino aici”. Atunci m-am furișat prin gaură, pentru că există o gaură în pământ chiar sub tufiș. Pe acolo m-am furișat. Am coborât pe o scară lungă-lungă și am trecut printr-un coridor întunecat până la ușa ce duce spre Sala de Aur, unde Ylva-li este regină.Astrid Lindgren (1907–2002) este cea mai cunoscută scriitoare suedeză de literatură pentru copii. Copilăria și-a petrecut-o la ferma părinților, alături de fratele său și de cele două surori. Dragostea cu care a fost înconjurată de părinți, aventurile copilărești și jocurile cu frații săi au fost sursa inepuizabilă de inspirație pentru poveștile și personajele sale. Astrid Lindgren a crescut printre cărți și a fost toată viața o mare susținătoare a lecturii în rândul copiilor: „O copilărie fără cărți nu este copilărie. E ca și cum ai fi izgonit din locul fermecat în care poți găsi bucuria în stare pură.” Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au făcut obiectul multor ecranizări. După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Astrid Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii. În 1954, scriitoarea a primit premiul H. C. Andersen, cea mai importantă distincție în domeniul literaturii pentru copii. În semn de recunoștință pentru cărțile sale care au încântat generații întregi, primul satelit suedez, lansat în 1995, a fost numit „Astrid 1”. La bordul său se află trei instrumente care poartă numele a trei personaje din cărțile sale: Pippi, Mio și Emil. Hans Arnold (1925–2010) a fost un artist de origine elvețiană care din 1948 a trăit și a lucrat în Suedia. La început a colaborat ca ilustrator cu diverse reviste literare, apoi s-a îndreptat și spre alte domenii: pictură, ilustrație de carte, animație sau grafică pentru albume muzicale. „Cea mai iubită surioară” este rezultatul unei colaborări din 1973 cu Astrid Lindgren

RON 27.50
1

Ela cea fără de cuvinte

Ela cea fără de cuvinte

Cuvinte, cuvinte, cuvinteNu a existat un moment anume în care s-a născut „Ela”. Ea a crescut încet, în timp, și s-a așezat într-o poveste. O poveste despre iubire, despre zgomotul lumii de azi, despre toleranță, despre curajul și împăcarea de a fi altfel, despre lumile noastre interioare, bogate și prețioase. Este o lecție despre felul în care cuvintele pot să nască lumi, dar pot și să rănească. (Victoria Pătrașcu)Ela era mută. Aşa zicea toată lumea care o cunoştea. Toţi credeau că este mută pentru că din gura ei nu se auzise niciodată vreun sunet. Nici un cuvânt nu-şi luase zborul de pe buzele ei şi nici o şoaptă cât de mică nu mângâiase auzul părinţilor.Doctorii care o vãzuseră dăduseră neputincioşi din umeri. Ela era sănătoasă, dar, cu toate astea, nu vorbea. Nu vorbea şi basta. Şi nimeni nu ştia de ce.— De ce oare nu vorbeşte? întreba tata gânditor. Ne aude, ne înţelege...— O să vorbească într-o zi... Sunt sigură...VICTORIA PĂTRAŞCU are o experienţă de peste un deceniu ca redactor în presa scrisă, radio şi televiziune, iar din 2007 se ocupă de conceperea şi susţinerea de proiecte educaţionale destinate, în mare parte, copiilor. În septembrie 2007 a obţinut premiul al II-lea la concursul de dramaturgie "100, 1000, 1000000 de poveşti", organizat de Teatrul Ion Creangă, cu piesa "O poveste cu Bulbuc/Care intră în bucluc". A publicat „Ziua în care a fugit somnul” (Nemira, 2008), o carte pentru copii de 4-8 ani, realizată în colaborare cu ilustratoarea Irina Dobrescu și „Stejarul pitic, cel mai bun tătic” (Cartea Copiilor, 2012) în colaborare cu ilustratoarea Livia Coloji. A fost inclusă, alături de alţi autori români contemporani de literatură pentru copii, în antologia „Bookătăria de texte şi imagini”, editată de Clubul Ilustratorilor în 2009. În 2008, povestea „Stejarul pitic, cel mai bun tătic”, sub formă de piesă de teatru, a fost difuzată de Teatrul Naţional Radiofonic (Radio România) şi a fost selecţionată pentru International Children's and Youth Radio Drama Festival, desfăşurat la Bratislava

RON 27.50
1

O casa noua pentru familia Soricel

O casa noua pentru familia Soricel

Suntem o familie de 14 soricei: tata, mama, bunicul, bunica si 10 frati: Bradut, Codrut, Sanziana, Petruta, Mugur, Bujor, Merisor, Brandusa, Romanita si Ghiocel. Familia Soricel are nevoie de o casa noua. Coltul de padure in care locuia a disparut, copacii au fost taiati si nu se mai poate sta acolo. In cautarea unui nou adapost, drumul spre inima padurii este greu si uneori primejdios. Si nici nu este usor, odata ce ai gasit locul potrivit, sa construiesti o casa, sa aduni provizii si sa captezi apa de la izvorul din apropiere. Dar mama si tata stiu exact ce trebuie facut, iar bunicii sunt de mare ajutor cu experienta si rabdarea lor. Totul va fi bine si nimic nu e mai placut decat sa te bucuri de roadele muncii tale. Kazuo Iwamura s-a nascut la Tokyo in 1939. A facut studii de arta si design, iar cariera si-a inceput-o ca grafician la emisiunile pentru copii ale NHK, televiziunea japoneza. A lucrat si ca designer intr-o companie de produse cosmetice, dupa care s-a decis sa devina autor si ilustrator de carti pentru copii. A publicat zeci de titluri, in Japonia si in intreaga lume. Printre cele mai iubite sunt cartile cu aventurile de zi cu zi ale familiei Soricel - carti despre universul cald, luminos si plin de iubire al copilariei si vietii de familie

RON 32.90
1

Poți să fluieri, Johanna

Poți să fluieri, Johanna

Să ne bucurăm de fiecare clipăE grozav să ai un bunic, îi povestește Ulf prietenului său, Berra, în timp ce se joacă împreună într-un orășel oarecare din Suedia zilelor noastre. Bunicul te ia cu el la pescuit, te invită la o cafea cu lapte sau la o felie de tort când își serbează ziua de naștere. Iar câteodată poți să primești și ceva bani de buzunar, ceea ce pentru niște puști chiar e mare lucru. Dar Berra n-are bunic. Cum să facă să aibă și el unul? Prietenul său, Ulf, are o idee: uite, la căminul de bâtrâni din oraș trebuie să fie o mulțime de bunici. De ce să nu meargă Berra mâine să-și aleagă unul?Aceasta este poate cea mai frumoasă carte pe care am scris-o. - Ulf StarkNăscută din joacă și curiozitate, prietenia dintre cei doi copii și bătrânul Nils de la cămin se transformă într-o întâlnire care le dă celor trei prilejul să-și ofere reciproc o dragoste simplă, firească și necondiționată. Pentru Nils, bunicul de împrumut, de multă vreme singur pe lume, e ultima ocazie în viață de a simți că este important pentru cineva. Pentru cei doi copii și mai ales pentru Berra, „nepotul”, e prima dată când conștientizează că viața are și un sfârșit de neocolit. Cândva, cei dragi nu vor mai fi printre noi, de aceea trebuie să ne bucurăm împreună de fiecare clipă.—Să-mi fi spus mie cineva c-o să am un nepot ca tine… a spus bunicul Nils într-un târziu.—Și mie, c-o să am un bunic ca tine! a spus Berra.Când să ne-ntoarcem, bătrânul era prea obosit ca să meargă. M-am dus și-am adus un scaun cu rotile de la cămin. S-a așezat și a început să fluiere în timp ce treceam pe lângă capelă.—Ei, ai învățat să fluieri? l-a întrebat el pe Berra.—Nu, nu chiar. Nu încă, a zis Berra.—Data viitoare vreau să te aud fluierând, i-a spus bătrânul.—Bine, bunicule, uite, îți promit, a spus Berra.ULF STARK (1944–2017) a fost poet, scriitor și scenarist și unul dintre cei mai importanți autori suedezi de cărți pentru copii. În textele sale, lumea este văzută din perspectiva unui copil, într-un mod foarte autentic, fidel și subtil. Fie că se ocupă de lucruri mărunte, fie că scrie despre teme grave, cum ar fi moartea, Ulf Stark este un maestru al atragerii cititorului în poveste și al dezvăluirii unor sensuri profunde în întâmplările aparent banale, de zi cu zi, din viața unui copil. A scris aproape 100 de cărți, traduse în 30 de limbi, și multe dintre ele, printre care și Poți să fluieri, Johanna, au fost transformate în filme și piese de teatru. În 1993, a primit Premiul Astrid Lindgren, în 1996 a fost nominalizat la Premiul H.C. Andersen, iar în 1998 a fost răsplătit cu Premiul Nordic pentru literatură pentru copii

RON 27.50
1

Împărăția fluturilor

Împărăția fluturilor

SIBYLLE VON OLFERS (1881—1916) a fost o autoare germană a cărei artă inovatoare și plină de fantezie a deschis drumul pentru multe dintre scriitoarele importante de literatură pentru copii de la începutul secolului XX. Împărăția fluturilor este prima carte dintr-o serie de patru titluri dedicate anotimpurilor. Pornind de la fluturi ca vestitori ai renașterii naturii, autoarea imaginează o feerie de primăvară, o poveste solară și caldă despre viața de familie și primii pași ai copiilor în descoperirea lumii din jur. Scrisă cu naturalețe și simplitate, pe înțelesul copiilor mici, în catrene la care se adaugă scurte note în scenele ilustrate, cartea reușește să descrie prin imaginara împărăție a fluturilor un ciclu etern și esențial al vieții: copiii se nasc, cresc iubiți de părinți și învață tot ce le e necesar pentru a fi în stare să-și ia singuri zborul – cu aripile care le sunt dăruite chiar de mărețul Soare

RON 36.90
1

O cunoști pe Pippi Șosețica?

O cunoști pe Pippi Șosețica?

Pippi Șosețica este o fetiță cu puteri nemaivăzute și un chef de joacă fără margini, cunoscută copiilor din lumea întreagă din cele trei romane dedicate ei pe care Astrid Lindgren le-a scris începând din 1945.„O cunoști pe Pippi Șosețica?” este o carte ilustrată creată special de Astrid Lindgren, în colaborare cu ilustratoarea Ingrid Vang Nyman, cu intenția de a face cunoscut acest îndrăgit personaj și copiilor mai mici, care încă nu pot citi singuri un roman, dar sunt dornici să afle cine este extraordinara Pippi.Astrid Lindgren (1907–2002) este cea mai cunoscută scriitoare suedeză de literatură pentru copii. Copilăria petrecută la ferma părinților, alături de fratele său și de cele două surori, dragostea cu care a fost înconjurată, aventurile copilărești și jocurile au fost sursa inepuizabilă de inspirație pentru poveștile și personajele sale. Astrid Lindgren a crescut printre cărți și a fost toată viața o mare susținătoare a lecturii în rândul copiilor. „O copilărie fără cărți nu este copilărie. E ca și cum ai fi izgonit din locul fermecat în care poți găsi bucuria în stare pură.” Cărțile sale au fost traduse în zeci de limbi și au făcut obiectul multor ecranizări. După Frații Grimm și Hans Christian Andersen, Astrid Lindgren este cel mai tradus autor de literatură pentru copii

RON 29.50
1

Melcul și balena

Melcul și balena

Mari sau mici, lumea e a tuturor„Ce adâncă e marea, și pământul, ce lat” spune micul melc din această poveste. Cum să stai toată ziua lipit de o stâncă oarecare de pe malul mării, când sunt atâtea lucruri de descoperit? Trebuie să fie o cale să vezi lumea, chiar dacă ești doar un melc, iar eroul nostru o găsește pe cea a prieteniei. Alături de o uriașă balenă, străbate mările în lung și-n lat. Dar chiar și cineva mare și puternic, cum e balena, poate să aibă odată nevoie de ajutor. Când balena, surprinsă de reflux, eșuează pe o plajă, tocmai melcul cel mic e cel care ajută decisiv la salvarea ei, alături de copiii dintr-o școală din apropiere. Mari sau mici, mărunți sau puternici, lumea cea minunată care ne înconjoară e a tuturor.Aceasta e povestea c-un melc ce-a fost odată Și o balenă mare, albastră, cocoșată. Aceasta-i stânca neagră ca fumul de vapor Și-acesta este melcul cel iute de picior. El se târa pe stâncă cu cochilia-n spate Și se uita la mare, la navele-ancorate… Și cum se uita, smiorcăind, a oftat: — Ce adâncă e marea, și pãmântul, ce lat! Ce-aș porni-n larg și eu! a oftat el din greu

RON 36.90
1

Comoara din insula

Comoara din insula

Poate ca si Mauri Kunnas a visat aventuri pe mare, insule si comori atunci cand, in copilarie, a citit celebrul roman al lui R.L. Stevenson. Dar nu mai gasesti in ziua de azi corabii cu care sa strabati marile, insule necunoscute si pirati pe care sa-i infrunti (daca te lasa mama si numai dupa ce-ti faci lectiile). Ce poti sa faci? O solutie este sa devii autor de carti pentru copii si sa creezi din cuvinte si culori o lume intreaga, asa cum ai visat-o cand erai copil. Comoara din insula (Treasure Island, 1883) este unul dintre cele mai cunoscute romane de aventuri din literatura universala. Creatie a scriitorului scotian Robert Louis Stevenson (1850-1894), romanul a fost tradus in zeci de limbi, a bucurat generatii de cititori si a inspirat numeroase carti si filme despre pirati, calatorii pe mare si cautarea de comori. Versiunea de fata, combinatie de carte ilustrata si banda desenata in stilul binecunoscut al lui Mauri Kunnas, este o interpretare plina de umor si originalitate a celebrului roman. Jim Hawkins locuieste impreuna cu mama sa intr-un satuc aflat pe malul marii, unde tin un han si isi castiga cu greu traiul. Intamplarea face ca harta insulei unde vestitul pirat Flint si-a ascuns comoara sa ajunga de la un marinar batran tocmai in mainile lui Jim. Comoara trebuie gasita, spun domnul Trelawney si doctorul Livesey, cei carora mama lui Jim le cere ajutorul, iar Jim va fi rasplatit cum se cuvine. Dar faimoasa comoara e vanata si de unul dintre tovarasii de faradelegi ai lui Flint, temutul Long John Silver, prefacut intr-un bucatar voios si de treaba. Cine va pune mana pe comoara, Jim si prietenii sai sau piratii indemnati la rele de Long John Silver cel cu doua fete

RON 42.50
1

Maimuțica Bramburica

Maimuțica Bramburica

O maimuțică s-a pierdut. Nu-i de mirare că-i vine să plângă. Cum s-o găsească pe mămica? Dar uite, un fluture e gata să-i sară în ajutor. Cât de greu poate fi să găsești pe cineva în pădure? Dacă știi cât e de mare, ce culoare are, câte picioare are și alte asemenea lucruri, e simplu. Sau nu?Ce mai plânge maimuţica:— Am pierdut-o pe mămica!— Nu plânge, maimuțică, îi spune Flutur, iată:Te-ajut s-o cauţi. O găsim îndată.Ia să vedem, cât e de mare? — Cine?— Mămica ta... — Mai mare-i decât mine!— Mai mare? Am văzut-o! Ce mai stai?Hai iute după mine! Hai, hai, hai!Julia Donaldson (n. 1948) este o scriitoare, compozitoare și interpretă din Marea Britanie, foarte cunoscută și apreciată pentru cântece, piese de teatru și scenarii TV destinate copiilor, iar de două decenii și pentru numeroasele cărți pe care le-a scris. Gruffalo a fost publicată prima dată în 1999, în colaborare cu Axel Scheffler, un ilustrator la fel de cunoscut, și a devenit imediat un bestseller. A primit în același an premiul Nestle Smarties Book, iar în 2000 a fost desemnată cea mai bine vîndută carte pentru copii din Marea Britanie. Traducerile au urmat una după alta, Gruffalo fiind publicată până acum în 31 de limbi pe toate continentele. O adaptare pentru TV, sub forma unui film de animație de 30 de minute, a fost realizată în 2009

RON 29.50
1