Nordam 2190 – SENTIENT
Într-o lume guvernată de o corporație militară care-și asigură controlul cu tehnologii avansate, căpitanul Rhad Wilder pune întrebările greșite la momentul nepotrivit. În deșerturile nemiloase ale Nordamului trăiesc triburi rebele, mașinării gânditoare se revoltă împotriva celor care i-au creat, iar un secret vechi de decenii amenință să răstoarne echilibrul întregii lumi. Alături de Sondra Warg, o femeie prinsă într-un joc de putere inegal și periculos, Rhad trebuie să aleagă între loialitate și trădare, între datorie și propriile convingeri. De ce parte a istoriei va lupta?SENTIENT este un thriller distopic intens, cu accente biopunk și cyberpunk, unde fiecare decizie are consecințe. Într-o lume în care minciunile sunt lege, adevărul poate fi cea mai periculoasă armă.***Pentru mine, asta a fost o lecție. Erorile apar adesea nu din lipsă de rațiune, ci din lipsă de imaginație. Se poate întâmpla să știi ca un lucru anume este posibil, fără să crezi în el. În înțelegerea noastră asupra lumii, cea mai puternică armă este imaginația, iar factorul imaginație este legat de timp, scrie Robert D. Kaplan în The Loom of Time, iar eu mă gândesc: SENTIENT a fost scris în 2014. Intenția autoarei a fost depășită. Timpul – vorba lui Marin Preda – n-a mai avut răbdare.Fac parte din ultima generație care a făcut armata. Toată lumea ne zicea că suntem proști. „Cine a făcut armata e bărbat, iar cine n-a făcut-o e bărbat deștept”, așa suna mantra ultimului deceniu al mileniului trecut. Am citit SENTIENT și-am realizat că noi, proștii, am avut dreptate. Structurile sociale ale viitorului nu vor fi pașnice și nici măcar civile. Sondra Warg e tot mai aproape. Nordamul e tot mai aproape.Am citit Război și anti-război. Supraviețuirea în zorii secolului XXI în 1996. Alvin Toffler era atunci un autor extrem de respectat, dar această carte a trecut neobservată. După ce-am parcurs SENTIENT, la scrierea din 1993 a lui Toffler m-a dus mintea, și iată de ce: atunci ca și acum, pentru niște oameni născuți în pace, privim pacea ca pe ceva firesc și etern. Istoria spune altceva. Rhad Wilder la fel.Cu ce rămân eu, un cititor de orice altceva în afară de literatură SF, după lectura romanului SENTIENT? O spun franc: cu un simțământ de inadecvare. Am crezut mereu că puterea literaturii stă în capacitatea de redare a realității, dar m-am înșelat: aceea este forța. Iar forța e un mijloc, pe când puterea e un scop. Literatura poate modela lumea, modelând mințile oamenilor care o alcătuiesc. Și viitorul ei.SENTIENT este acel roman în care distopia unor clasici ai SF-ului (Blade Runner apare instantaneu în minte) întâlneste intriga de tip fantasy regăsita la alți clasici (GRR Martin). În care nanoboții, inteligența artificială și sinteticii viitorului întâlnesc familii și clanuri cu rădăcini în trecut, dar care dețin puterea și, astfel, pot determina direcția lui mâine. A unui mâine ce poate aduce o societate în care omul născut învață să coabiteze cu cel făcut, dar care poate conduce și la exterminarea celuilalt, a celui diferit, chiar dacă diferit înseamnă om fără augmentari sau inteligență artificială ajunsă la conștiență de sine.Vârtej de idei revoluționare, personaje complexe și evenimente derulate într-un stil plin de suspans, SENTIENT este un roman care nu te lasă să te culci. Știi că trebuie să o faci, știi că a doua zi te vei simți ca lovit de tren… dar, în același timp, știi că n-ai cum să adormi dacă nu mai citești măcar un singur capitol. Hai, două. Maxim-maximorum trei, deși dacă mai citești trei, ai putea la fel de bine să citești și restul, că au mai rămas doar încă vreo câteva…Într-o lume în care realitatea este alterată și reprogramată de rețele sociale, identitatea este un construct dezbătut politic, iar supraviețuirea depinde de acceptarea minciunilor celor aflați momentan la putere, ce mai înseamnă să fii uman?Și dacă acum știm să tragem linia între inteligența noastră și cea artificială (nici nu e greu, cea din urmă încă nu există cu adevărat, iar prima cam dă semne de extincție), ce vom face când sinteticii vor demonstra că au, poate, mai mult bun simț, mai multă empatie, mai mult suflet, și mai mare dreptate decât noi?Ce facem, chiar acum, când ne uităm la jocurile de strategie de pe harta lumii, întrebându-ne ce ne așteaptă cu adevărat, când diverși oligarhi cumpără guverne pentru a deveni Guvernul ei înșiși?Nu îmi doresc nici o clipă să ajung să văd cu ochii mei Nordamul imaginat de Alina, dar iată-ne acum, în zilele noastre. Zicea cineva că cea mai înspăimântătoare distopie e cea pe care o trăiești deja, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care am insistat să publicăm romanele SENTIENT și SAPIENT în 2025. Dacă mai întârziam mult, riscam ca seria Nordam 2190 să se transforme din science-fiction în literatură realistă contemporană.Ce mi-a plăcut cel mai m
