2 rezultate (0,12092 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Micul print

Micul print

"– Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori de prieteni. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!"" Micul Print isi lovi palmele una de alta. Vanitosul saluta cu modestie, ridicandu-si palaria. „E mai cu haz aici decat la rege", isi zise Micul Print. Si iarasi incepu sa-si loveasca palmele una de alta. Vanitosul iarasi saluta, ridicandu-si palaria. Dupa ce trecura astfel cinci minute, pe Micul Print il obosi monotonia jocului. "Carte recomandata de Nicu Alifantis in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din carte:"In dimineata plecarii a facut o mare randuiala pe planeta. A curatat cu grija hornurile vulcanilor incinsi. Avea doi vulcani incinsi. Tocmai potriviti spre a-si incalzi gustarea de dimineata. Mai avea si un vulcan stins, insa, dupa cum spunea el: „ Nu se stie niciodatal" Asa incat curata deopotriva si vulcanul stins. Vulcanii, daca sunt bine curatati, ard domol si linistit, fara eruptii. Eruptiile vulcanice sunt ca focurile care rabufnesc pe horn. De buna seama, noi, cei de pe Pamant, suntem mult prea marunti pentru a ne curata vulcanii. De aceea ne si pricinuiesc o multime de neajunsuri. Micul Print, cuprins de o usoara tristete, smulse apoi si ultimii puieti de baobab. El credea ca nu se va intoarce niciodata. Toate „aceste obisnuite treburi i se parura, insa, in dimineata aceea ciudate. Privi floarea si se pregatea sa o puna la adapost sub clopotu-i de sticla, dar se pomeni ca-i vine a plange. Ramai cu bine, ii spuse florii. Ea insa nu-i raspunse.— Ramai cu bine, spuse el din nou. Floarea tusi. Dar nu din pricina racelii. — Am fost o proasta, ii zise ea in cele din urma. Iti cer iertare. Cauta sa fii fericit! El se mira ca nu-l mai dojeneste. Ramase locului, descumpanit, cu clopotul de sticla in mana. Nu stia ce sa mai creada despre aceasta blandete. — Ei bine, da, te iubesc, zise floarea. Tu n-ai stiut nimic, e vina mea. Asta n-are nicio importanta. Dar si tu ai fost la fel de prost ca mine. Cauta sa fii fericit!... Lasa clopotul de sticla-n pace. Nu mai am nevoie de el... — Bine, dar vantul... — Nu sunt chiar atat de racita... Aerul proaspat al noptii are sa-mi priasca. Eu sunt o floare... — Bine, dar fiarele... Trebuie totusi sa rabd vreo doua-trei omizi, daca vreau sa aflu cum arata fluturii. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. Altminteri, cine sa mai treaca pe la mine? Tu, unul, ai sa fii departe... Cat despre fiare, n-am nicio frica. Am ghearele mele.Si-i arata, cu nevinovatie, cei patru spini ai sai. Apoi adauga: — Nu mai tot taragana atata, e plicticos! Te-ai hotarat sa pleci, du-te! Caci nu voia ca el sa o vada plangand. Atat era de mandra floarea...

RON 6.80
1

Cheita de aur (Buratino)

Cheita de aur (Buratino)

     "Aceasta este povestea unui baietel de lemn, pe care voi il cunoasteti foarte bine sub numele de Pinocchio. In Rusia insa, numele lui este Buratino, iar numeroasele lui aventuri i-au captivat si ii captiveaza inca deopotriva pe cei mici si pe cei mari. Cu misterioasa ei cheita de aur, aceasta marioneta, va rog sa ma credeti, nu va conteni sa va faca sa radeti, sa visati si sa va infiorati." - Aleksei Tolstoi     Fragment din povestea "Cheita de aur (Buratino)" de Aleksei Tolstoi:     „— Spun, repeta rabdator fata; sa presupunem ca in buzunarul tau sunt doua mere. Cineva ti-a luat un mar. Cate mere ti-au ramas?     — Doua.     — Gandeste-te bine!...     Buratino se incrunta, gandind adanc.     — Doua.     — De ce?     — Fiindca n-am sa-i dau un mar „cineva"-ului ala, macar sa ma bata!     — N-ai niciun pic de inclinatie pentru matematica, spuse cu amaraciune fetita. Hai sa facem dictare! Si ridica ochii ei frumosi spre tavan.     — Scrie: „Trandafirul a cazut pe labuta lui Azor". Ai scris?... Acum citeste propozitia aceasta minunata invers.     Noi stim insa ca Buratino nu vazuse niciodata, pana atunci, nici toc si nici cerneala. Fetita repeta: „Scrie!” dar, in aceeasi clipa, Buratino vari nasul in calimara si se sperie grozav cand vazu ca de pe nas ii cad picaturi de cerneala pe hartie.     Fetita isi impreuna mainile si, de ciuda, ii cazura lacrimi din ochi:     — Esti rau si obraznic; trebuie sa te pedepsesc!     Si scoase capul pe fereastra:     — Artemon, du-l pe Buratino in odaia intunecata!     Nobilul Artemon aparu in usa, aratandu-si coltii albi. Il apuca pe Buratino si-l trase spre odaia cu lucruri, unde, pe la colturi, atarnau paianjeni mari. Il inchise acolo, apoi urla, ca sa-l sperie bine, si pleca, din nou dupa pasari. Fetita se arunca pe patul ei dantelat, de papusa, si incepu sa planga pentru ca a fost nevoita sa se poarte asa de aspru cu baietelul de lemn. Dar, daca ea s-a apucat sa-i faca educatie, trebuia s-o duca pana la capat.     Buratino mormaia in odaia intunecata:     — Vai, ce proasta e fetital... S-a trezit ea sa-mi faca mie educatie!... Ea, care are cap de paiata si corpul umplut cu vata...     In odaia cu lucruri se auzi un scartait, de parca cineva scrasnea din dintii marunti.     — Asculta, asculta...     Buratino ridica nasul murdar de cerneala si deslusi in intuneric, tocmai sub tavan, un liliac agatat cu capul in jos."

RON 10.00
1