11 rezultate (0,18448 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Cand maine nu mai vine

Cand maine nu mai vine

Neantul nu este un cadavru rece intr-un sicriu sub pamant.Neantul sunt eu. Viata lui Thorkild s-a schimbat pentru totdeauna in doar o clipa. Fostul maestru al anchetelor, dat afara din politie si abia iesit de la inchisoare, nu doreste decat moartea. Propria sa moarte. Insa o datorie mai veche il obliga sa investigheze disparitia unui tanar, pe care trebuie sa-l gaseasca cu orice pret, viu sau mort, chiar daca asta va insemna sa coboare in adancul marii. Intre cercetari poticnite si confruntarea cu propriii demoni interiori, pe masura ce isi rememoreaza relatia cu fosta iubita, Thorkild descopera ca marea ascunde mult mai multe secrete. Esti prizonierul unei iluzii. Stiu cum e. Am fost si eu asa.  O carte extraordinara datorita imbinarii dintre intriga politista clasica, horrorul neasteptat si scenele povestite cu umor fin. Un demn urmas norvegian al lui Stephen King. - Ekstra Bladet In romanul lui Bakkeid predomina o atmosfera tulburatoare de singuratate, care aduce o inovatie intr-un gen altminteri popular. Un roman cu adevarat minunat care depaseste asteptarile. - Femina Bakkeid a fost supranumit noul Nesbø si, intr-adevar, in Thorkild putem regasi ceva din Harry Hole. Astept cu nerabdare urmatoarea lui carte. - God-bog Un debut extraordinar. - Søndag Cand maine nu mai vine este o carte excelenta cu elemente horror ce infioara. M-a cucerit, pur si simplu, si astept cu interes continuarea. - Bogrummet O poveste foarte bine spusa. - Krimisiden Un roman ce te va face sa sovai intre realitate si iluzie, intre lumea reala si perceptia personajului principal. Un subgen nou in noirul nordic! - Thriller Nord Revitalizarea thrillerului psihologic traditional a carui intriga este caracterizata de personaje malefice, paranoia si intamplari sinistre. - Verdens Gan

RON 37.50
1

Carbon Modificat Vol 2. Portalul Ingerilor

Gara de est, Cap de linie

Sânge din piatră

Julie din neamul lupilor (paperback)

PERSPECTIVE, NR 30

PERSPECTIVE, NR 30

Definirea „postlecturii” pretinde circumscrierea momentului anterior, reprezentat de interpretare, proces complex, manifestat în acte/acţiuni diferite. Există, mai întâi, „interpretarea propriu-zisă” sau, altfel spus, construcţia de semni caţie, proces ce reprezintă punctul de vârf al receptării. Această secvenţă continuă și complinește înţelegerea și analiza textului și se realizează prin formularea unor răspunsuri la întrebarea „Despre ce vorbește textul?”. Există, în al doilea rând, „aplicarea” sau, altfel spus, confruntarea semnificaţiilor construite de cititor cu cele intenţionate de autor și/sau cu cele formulate de criticii și istoricii literari. Această secvenţă pune în perspectivă lectura individuală și se realizează prin formularea unor răspunsuri la întrebările „Ce semnificaţii au fost atribuite textului?” și „Cum se așază interpretarea mea în șirul interpretărilor realizate de specialiști?”. Există apoi „evaluarea semnificaţiilor” construite pe parcursul lecturii, din perspectiva relevanţei/valabilităţii lor pentru cititor, pentru viaţa lui și pentru lumea în care trăiește. Secvenţa are, ca miză, „aproprierea” sau „respingerea” semnificaţiilor generate de text, sau, altfel spus, interiorizarea sau distanţarea de interpretările create, fie ele proprii sau străine. Realizarea acestei secvenţe pretinde formularea unor răspunsuri la întrebări precum: „Ce îmi spune mie textul?”, „Care sunt semnificaţiile pe care le pot lua și duce cu mine?”, „Există semnificaţii pe care nu le pot prelua? De ce?”. Și mai există „extinderea dialogului cu opera” prin așezarea ei în contexte sau în vecinătăţi artistice sau non-artistice largi. E vorba de asocierea creaţiei literare interpretate: a. cu „traducerile” ei în alt limbaj artistic (spectacol de teatru, ecranizare, ilustrare gra că); b. cu opere literare asemănătoare din punct de vedere tematic sau formal (scrieri ale aceluiași autor, creaţii aparţinând unor scriitori diferiţi) și c. cu opere artistice sau cu texte non-literare asemănătoare din punct de vedere tematic (pânze, sculpturi, piese muzicale, dar și eseuri, reportaje etc.). Și e vorba, de asemenea, de exerciţiile de rescriere a textului. Oricare dintre acţiunile ce urmează interpretării propriu-zise pot reprezenta debutul etapei numite „postlectură”. Importante însă nu sunt liniile ce separă etapele, ci substanţa activităţilor didactice, coerenţa lor și mizele formative

RON 21.60
1

Cintezele lui Darwin

Zgomotul și furia

Datoria. Primii 5 000 de ani

Datoria. Primii 5 000 de ani

Premiul Bread and Roses pentru Literatură RadicalăPremiul Gregory Bateson acordat de Societatea pentru Antropologie CulturalăÎn 2008, preocupat de dezastrul financiar care avea să se întâmple, David Graeber începe să scrie Datoria - o incursiune antropologică și filosofică în istoria datoriei, în care răstoarnă teoriile general acceptate. El arată că îndatorarea a fost dintotdeauna o construcție socială care a stat la baza puterii. Chiar și astăzi, economiștii întrețin o iluzie veche: aceea că oprobriul trebuie aruncat asupra datornicilor, niciodată asupra creditorilor. Cartea lui Graeber ne permite să înțelegem mai bine istoria lumii, criza cauzată de îndatorarea excesivă și viitorul economiei, iar miza acestui demers nu putea fi exprimată mai bine decât a făcut-o autorul însuși:„Cel mai mult mi-ar plăcea, bineînțeles, ca această carte să contribuie cât de cât la o reevaluare morală amplă a înseși ideilor de datorie, muncă, bani, dezvoltare și «economie». Cum am spus deja, ideea că există ceva numit «economie» este relativ nouă. Oare copiii născuți azi e posibil să apuce ziua când nu va mai exista nici o «economie», când vom putea analiza aceste probleme folosind termeni complet diferiți? […] Dar dacă vrem să cream o lume care să nu amenințe să distrugă umanitatea la fiecare generație, exact la această scară va trebui să începem să reimaginăm lucrurile. Iar în timpul unui asemenea proces e posibil să fie răsturnate multe dintre presupunerile noastre cele mai dragi – despre valoarea muncii, de pildă, sau despre virtutea de a ne plăti datoriile.ˮ„Datoria nu doar că te pune pe gânduri, dar vine și în cel mai oportun moment. Această copleșitoare istorie narativă aduce în prim-plan faptul că multe dintre ideile noastre legate de bani și credite sunt limitate, dacă nu de-a dreptul greșite.ˮ Finacial Times„Graeber tratează plafonul datoriei publice, creditele ipotecare subprime și creditele CDS de parcă ar fi practicile exotice ale unui trib autodistructiv.ˮ The New York Times Book Review„O istorie alternativă a apariției banilor și a piețelor, o lucrare amplă, erudită, incitantă.ˮ Bloomberg Businesswee

RON 49.90
1

Orasul si stelele

Orasul si stelele

Autor distins cu premiile SFWA Grand Master, Hugo, Nebula, Locus, British SF Acum era zadarnic sa speculeze, sa cladeasca piramide de ipoteze pe un fundament de ignoranta. In Diaspar, singurul oras ramas pe Pamant, ecourile trecutului reverbereaza in prezent. Potrivit legendelor, Omul cucerise stelele, dar expansiunea ii fusese stopata de intalnirea cu o rasa mai avansata, cunoscuta ca Invadatorii. Dupa o serie de conflicte devastatoare, omenirea promisese ca nu va mai parasi niciodata Pamantul. Asa spuneau legendele... Apoi semnalele respective se transformasera intr-un ritual lipsist de sens, intretinut in prezent doar de o creatura incapabila sa invetesi de un robot incapabil sa uite. Fragment din romanul "Orasul si stelele" de Arthur C. Clarke: "- Ai, bineinteles, dreptate, continua acesta. Dar ce mi-ai spus nu-i decat o parte a raspunsului - ba chiar o parte destul de mica! Pana acum n-ai intalnit decat tineri de varsta ta, care nu cunosteau adevarul. In curand, ei isi vor reaminti, dar nu si tu. De aceea trebuie sa te pregatesti sa infrunti realitatea. De peste un miliard de ani, specia umana vietuieste in acest oras. El a reprezentat lumea noastra dupa prabusirea Imperiului Galactic si aparitia Invadatorilor din stele. Dincolo de zidurile Diasparului nu se afla nimic altceva decat pustiul amintit in legende. Cunoastem putine lucruri legate de inaintasii nostri. Stim doar ca erau fiinte cu viata foarte scurta si ca, oricat de ciudat ar parea, se reproduceau fara ajutorul unitatilor de memorie sau al organizatoarelor de materie. intr-un proces complex si aparent necontrolabil, tiparele-cheie ale fiecarui individ erau pastrate in structuri celulare microscopice, create in interiorul corpului. Daca te intereseaza, biologii iti pot furniza mai multe amanunte, insa metoda nu are importanta practica si a fost abandonata in zorii istoriei. Aidoma oricarui lucru, o fiinta omeneasca e definita prin structura ei, printr-un tipar. Tiparul unui om, sau mai degraba matricea care contureaza intelectul unui om, este incredibil de complexa. Cu toate acestea, Natura l-a inghesuit intr-o celula minuscula, mult prea mica pentru a fi zarita cu ochiul liber. Ceea ce poate face Natura poate face si Omul, dar in felul lui. Noi nu stim cat a durat. Poate un milion de ani, dar ce inseamna un milion de ani?! In cele din urma, anticii au invatat sa analizeze si sa stocheze informatiile definitorii pentru orice fiinta umana, sa utilizeze aceste informatii ca sa re-creeze originalul, la fel cum tu ai creat aceasta canapea. Stiu ca lucrurile astea te intereseaza, Alvin, dar nu-ti pot spune cu exactitate cum anume se produc. Modul de stocare al informatiilor n-are importanta; ceea ce conteaza sunt datele in sine. Ele pot fi cuvinte scrise pe hartie, campuri magnetice variabile, ori configuratii de sarcini electrice. Pe langa aceste metode s-au folosit inca multe altele. Ajunge sa spun ca, de mult timp, oamenii au devenit capabili sa se stocheze pe ei ca sa fiu mai precis, sa stocheze tiparele imateriale cu ajutorul carora pot fi rechemati la viata.

RON 41.50
1

ZOOmenirea

ZOOmenirea

Autor a peste 20 de carti, in care mai nimic nu ramane pe dinafara spiritului de observatie etologic, de la obiceiurile rudelor maimute pana la tabieturile cailor si comportamentul felinelor, Desmon Morris (n. 1928) ia la bani marunti animalul din noi. Zoolog activ inca din anii ’50, dar si pictor suprarealist, expus alaturi de Juan Mirὀ, Morris incearca sa dezlege, inca de la primul volum din 1963 (The Biology of Art), complicatele ite ale sociobiologiei.  Zoomenirea, aparuta in 1969, continua teoria inceputa in Maimuta goala (1967), ambele volume fiind traduse in mai toate limbile pamantului si vandute in zeci de milioane de exemplare.  Distanta dintre animalele de la zoo si oamenii din orase nu este la fel de mare cum ar parea la prima vedere. in custi sau in junglele de beton, maimuta (mai mult sau mai putin goala) se vede nevoita sa se adapteze noilor reguli de convietuire. in schimbul hranei, sigurantei si ingrijirilor medicale, atat animalele de la zoo, cat si locuitorii de beton se aleg cu sentimentul de izolare si plictiseala, venite la pachet cu o radicala transformare a relatiilor sociale. La fel ca primatele, oamenii lumii civilizate nu cunosc stresul si violenta decat din spatele gratiilor mai mult sau mai putin vizibile.  Din acest studiu, scris de zoologul-pictor cu indelungata experienta in cercetarea mamiferelor de la London Zoo, afli cum si de ce se aseamana sefii triburilor babuine cu mai-marii ierarhiilor umane, dar si cum super-sexul a devenit una dintre principalele probleme ale supermaimutei urbane.   Fragment din volum:  “Daca diversele subspecii umane ar fi ramas separate geografic pentru o perioada mai lunga de timp, se prea poate sa se fi separat in specii distincte, fiecare dintre ele adaptata fizic la conditiile specifice de mediu si clima. Acesta era mersul lucrurilor. Insa controlul din ce in ce mai eficient asupra mediului fizic, impreuna cu marea mobilitate a oamenilor, au facut ca aceasta tendinta a evolutiei sa devina un nonsens. Climatul rece a fost subjugat pe diverse cai, de la haine si foc la incalzire centrala; mediile caniculare au fost imblanzite prin instalatiile frigorifice si aer conditionat. Faptul ca un negru, de exemplu, are mai multe glande sudoripare decat un caucazian inceteaza rapid sa mai aiba vreo semnificatie adaptativa.  In timp, este inevitabil ca diferentele dintre subspecii, „caracterele rasiale", sa se amestece complet si sa dispara. Urmasii nostri indepartati nu vor inceta sa se minuneze uitandu-se la poze vechi cu extraordinarii lor stramosi. Din nefericire, acest lucru necesita foarte mult timp, din cauza etichetarii irationale a acestor caracteristici ca insemne de ostilitate reciproca. Singura speranta de a grabi acest proces valoros si inevitabil de reamestecare ar fi o lege internationala ce interzice reproducerea cu un membru din propria subspecie. Cum acest lucru este pura fantezie, solutia pe ca trebuie sa ne bazam este abordarea din ce in ce mai rationala a acestui subiect, care pana acum a fost tratat extrem de pasional. Aceasta nu se va intampla cu usurinta si este de ajuns sa facem un scurt studiu al comportamentului irational extrem ce a prevalat in unele situatii pentru a o demonstra. Va f suficient sa alegem doar un exemplu: consecintele comertului cu sclavi negri in America.  Intre secolele al XVI-lea si al XIX-lea, un numar total de aproape 15 milioane de negri au fost capturati in Africa si dusi ca sclavi in Americi. Sclavia nu era ceva nou, insa scara la care s-a desfasurat si faptul ca a fost aplicata de supertriburi ce practicau religia crestina au facut sa fie ceva exceptional.

RON 31.60
1