8 rezultate (0,11665 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Regele din Bissap

Leon Africanul

Învățați rapid limba germană. Iniţiere și aprofundare: nivelurile A1, A2, B1 3 x CD audio

Clopotul de sticlă

Clopotul de sticlă

Traducere din limba engleză şi note de Alexandra ColibanCînd, în 1953, Esther Greenwood cîştigă „un concurs al unei reviste de modă, scriind eseuri şi nuvele şi poezii şi reclame de modă”, e fericită: crede că în sfîrşit visul ei de a deveni scriitoare se va împlini. Dar, între cocktailuri şi grămezile de manuscrise, Esther simte că viaţa începe să-i scape din mîini. Pe măsură ce încearcă să răzbată prin şirul relaţiilor dificile şi al pretenţiilor unei societăţi ce refuză să ia în serios aspiraţiile femeii, ea se trezeşte prinsă în vîrtejul depresiei şi al tentaţiei sinuciderii. Clopotul de sticlă este un roman al rătăcirii şi regăsirii, al înstrăinării şi redescoperirii de sine, al agoniei şi al aparentei vindecări. Uimind prin ritm şi umor, prin dezinvoltură şi ironie, cartea rămîne, înainte de orice, o ego-grafie a unuia dintre cele mai zbuciumate suflete feminine ale secolului XX.„Clopotul de sticlă, unicul roman al marii poete Sylvia Plath, a devenit pentru tinerii din anii 1970 ceea ce însemna De veghe în lanul de secară pentru tinerii din anii 1950 – cartea arhetipală care oglindeşte propria experienţă, indiferent cît de distorsionată e imaginea reflectată în oglindă.” (Marjorie G. Perloff)„Un roman superb, amar şi necruţător ca ultimele poeme ale Sylviei Plath. Este genul de carte pe care ar fi scris-o peste zece ani Fanny, personajul lui Salinger, dacă şi-ar fi petrecut aceşti zece ani în iad.” (The New York Times Book Review)„Hazliu, chinuitor, crud, pătimaş şi naiv, romanul Clopotul de sticlă are o claritate uimitoare, ca o serie de instantanee făcute în plină lumină.” (Time

RON 42.90
1

O viata amanata. Memoriile bibliotecarei de la Auschwitz

O viata amanata. Memoriile bibliotecarei de la Auschwitz

Viata extraordinara a Ditei Kraus, supravietuitoare a Holocaustului, a inspirat un bestseller international. Aceasta este povestea sa adevarata, de la ororile lagarelor naziste la fuga de dictatura comunista si la plecarea in recent infiintatul stat Israel, in cautarea unei noi patrii.Nascuta intr-o familie de intelectuali evrei, Dita Polach a mers la scoala, s-a jucat cu prietenii si nu s-a perceput niciodata ca fiind diferita – pina la ocuparea Cehoslovaciei de catre Germania nazista. Deportati in ghetoul de la Terezin, apoi la Auschwitz si la Bergen-Belsen, Dita si familia ei au trait ororile de neimaginat ale lagarelor, tatal si bunicul murindu-i in timpul detentiei, iar mama, la scurt timp dupa eliberare. La Auschwitz, fata de doar 14 ani a avut in grija cea mai mica biblioteca din lume, alcatuita din cele citeva carti pe care prizonierii reusisera sa le salveze din bagajele celor adusi in lagar si care le-au oferit atit copiilor ce aveau sa fie trimisi in camerele de gazare, cit si invatatorilor acestora care le-au impartasit soarta o iluzie de normalitate intr-o lume de cosmar. Dar povestea Ditei nu se opreste la Holocaust; ea priveste si mai departe, la viata pe care si-a reconstruit-o dupa razboi: casatoria, plecarea din Cehoslovacia comunista si stabilirea in Israel, traiul in kibbutz, bucuriile si necazurile maternitatii. O relatare extraordinara, despre o viata incredibila, vointa de a trai si speranta neclintita intr-un viitor mai bun.Faptul ca am cunoscut-o pe Dita Kraus este unul dintre cele mai importante lucruri care mi s-au intimplat vreodata. - Antonio G. Iturb

RON 42.90
1

Femeia în roșu

Femeia în roșu

Prefata de Mircea CartarescuPostfata de Martin Adams Mooreville Romanul Femeia in rosu a fost predat Editurii Militare in 1988. Manuscrisul, desi apro­bat initial, a fost retras din tipografie, cu interdictia de a fi publicat. El a fost editat in 1990 de Editura Cartea Romaneasca, primind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proza (1991), si reeditat in 1997 si 1998 de Editura ALL. In 1996‑1997 a fost ecranizat de regi­zorul Mircea Veroiu, iar in 1998 a fost dramatizat de Catalina Buzoianu si jucat pe scena Teatrului National din Timisoara. Din anul 2000, romanul Femeia in rosu a intrat ca obiect de studiu in manualul de Limba si literatura romana pentru clasa a X‑a al Editurii Humanitas. „E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care «peticele» intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul cel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ului estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, cel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare dispretuitoare: senzationalul. Cu corolarul sau de kitsch, stridenta, romance, aventura, miracol de doi bani, senzationalul se intrupeaza aici in povestea «romantata» a Anei Cumpanas din Comlos, care, dupa o viata picaresca, in care traverseaza doua continente, se intoarce ca sa moara in Banatul natal. Miezul vietii sale este seara in care, imbracata in rochie rosie, faciliteaza uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din start, un roman senzational, ci, dedublare specifica postmodernului, un roman despre (romanul) senzational, care sa fie, in acelasi timp – uzind de toate procedeele parodiei, pastisei, restauratiei butaforice –, un roman chiar senzational.” (Mircea Cartarescu

RON 38.50
1

Agonie si extaz. Vol. 1+2 (ediţie de buzunar)

Agonie si extaz. Vol. 1+2 (ediţie de buzunar)

Agonie si extaza dat in 1965 titlul unei ecranizari celebre, in regia lui Carol Reed, cu Charlton Heston si Rex Harrison in rolurile principale.Romanul isi brodeaza povestea pe marginea vietii unui personaj celebru al artei europene: Michelangelo Buonarroti. Ca sa duca la bun sfirsit aceasta neobisnuita biografie, Irving Stone a trait o vreme in Italia, unde s-a documentat pentru a crea fundalul unei epoci infloritoare, Renasterea. Asa aflam cum s-a scolit tinarul Michelangelo, cum a inceput sa lucreze in marmura, cum a devenit apoi interesat de arhitectura si pictura. Biograful american nu ocoleste nici detaliile amoroase ale vietii marelui sculptor renascentist, amanuntele despre legaturile sale cu familia Medici sau relatiile, uneori conflictuale, cu contemporanii sai in ale artei – da Vinci, Donatello, Botticelli, Rafael –, religiei si vietii de stat – papa Iulius al II-lea, papa Leon al X-lea.Irving Stone a schitat portretul artistului suprem.Agonie si extazeste imaginea uneia dintre cele mai uimitoare epoci ale omenirii. - The New York TimesAgonie si extaz.Vol.1 (488 pagini)Agonie si extaz.Vol.2 (528 pagini)Carte recomandata deNicu AlifantissiIoana Maria Lupascuin cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".Fragment:“Timp de treizeci de zile, picta din zori si pana-n noapte, terminand Jertfa lui Noe, cele patru titanice nuduri barbatesti ce o inconjurau, Sibila din Erythrea pe tron, si profetul Isaia in pandantivul din partea opusa, iar noaptea se intorcea acasa spre a mari la scara cartonul cu Gradina Paradisului. Timp de 30 de zile, dormi imbracat, fara sa-si scoata nici macar ghetele; si cand, la terminarea acestei portiuni, istovit cu totul, il puse pe Michi sa i le scoata, iesira cu un rand de piele cu tot.Isi tragea puterea din el insusi. Fiindca ametea stand in picioare si pictand, cu capul si umerii dati pe spate, cu gatul arcuit inapoi, astfel ca sa poata privi drept in sus, cu bratele care-l dureau la fiecare incheietura de cat le tinea in sus, cu ochii impaienjeniti din cauza vopselei care picura, cu toate ca se invatase sa picteze cu ochii mijiti si sa-i inchida la fiecare trasatura de penel, asa cum facea cand se apara de tandarile de marmura, il puse pe Rosselli sa-i faca a patra platforma, si mai inalta, tocmai in varful schelelor. Picta sezand, cu coapsele lipite de abdomen, ca sa aiba echilibru, cu ochii doar la cativa centimetri de tavan, pana cand oasele, acoperite cu putina carne, ale sezutului se vatamara si devenira dureroase, incat nu mai putu suporta chinul. Atunci, se intinse pe spate, cu genunchii in aer, chirciti cat mai strans cu putinta la piept, ca sa poata purta sigur bratul cu care picta. Intrucat nu mai avea ragazul sa se rada, barba lui deveni o ad'evarata capcana pentru vopseaua si apa ce picurau neintrerupt. Oricum se apleca sau se ghemuia, daca statea intins sau ingenuncheat, in picioare sau pe spate, trebuia sa faca intotdeauna o sfortare.La un moment dat crezu ca o sa-si piarda vederea. Primi o scrisoare de la Buonarroto, si cand sa o citeasca, nu vazu nimic altceva decat pata neclara. Lasa scrisoarea din mana, se spala pe fata, lua cateva imbucaturi din pasta prea fiarta care i-o pregatise Michi si reveni la scrisoare. Nu putu sa desluseasca nici un cuvant.

RON 47.50
1

Eu sunt Malala

Eu sunt Malala

Povestea fetei care a luptat pentru educatie si a fost impuscata de talibani.M-am nascut intr-otara care a luat fiinta la miezul noptii. Cind am fost atit de aproape de moarte, abia trecuse de miezul zilei.Cind talibanii au ocupat Valea Swat din Pakistan, printre foarte putinii care au indraznit sa protesteze a fost si o fata. Malala Yousafzai a refuzat sa taca si a luptat pentru dreptul ei la educatie. In ziua de marti, 9 octombrie 2012, la cincisprezece ani, Malala aproape ca a platit cu viata aceasta indrazneala. In timp ce se afla in autobuzul care o aducea acasa de la scoala, a fost impuscata in cap de la mica distanta.Desi aproape nimeni nu mai credea ca va trai, Malala s-a insanatosit, iar fetita nascuta intr-o regiune din nordul Pakistanului a ajuns sa tina discursuri in salile sediului ONU din New York. La saisprezece ani, Malala este un simbol al protestelor pasnice si cea mai tinara persoana nominalizata vreodata la Premiul Nobel pentru Pace.Eu sint Malalaeste povestea extraordinara a unei familii dezradacinate de terorismul global, o poveste despre lupta pentru dreptul fetelor la educatie, despre un tata care, infiintind el insusi o scoala, si-a incurajat permanent fiica sa se exprime liber si sa continue sa invete. Totodata, este marturia curajului unor parinti care isi iubesc cu ardoare fiica intr-o societate care pretuieste fiii.Eu sint Malalane intareste credinta in puterea oamenilor de a schimba lumea.Fragment din volumul "Eu sunt Malala" de Malala Yousafzai si Christina Lamb:"Dupa aceea, Radio Mullah si-a indreptat atentia catre scoli. A inceput sa tina discursuri impotriva administratorilor de scoala si sa le felicite pe nume pe fetele care renuntau. „Domnisoara Cutare nu se mai duce la scoala si o sa ajunga in rai”, spunea el; sau: „Domnisoara X din satul Y a renuntat la scoala in clasa a cincea si o felicit pentru asta”. Pe fetele ca mine, care inca mergeau la scoala, le numea bivolite si oi.Nici eu, nici prietenele mele nu puteam pricepe unde greseam.- De ce nu vor sa lase fetele sa mearga la scoala? l-am intrebat pe tata.- Le e teama de puterea stiloului, mi-a raspuns el.  Apoi, un alt profesor de la scoala noastra, care preda matematica si avea parul lung, a refuzat sa mai tina ore fetelor. Tata l-a concediat, dar alti profesori s-au aratat ingrijorati si au venit in biroul lui. „Domnule, nu faceti una ca asta”, l-au rugat. „Trecem prin vremuri grele. Lasati-l sa ramina si ii tinem noi orele.”Parea ca in fiecare zi se mai emitea un decret. Fazlullah a inchis saloanele de infrumusetare si le-a interzis barbatilor sa se barbiereasca, asa ca frizerii au ramas fara ocupatie. Tata, care poarta doar mustata, a declarat ca nu avea sa-si lase barba pentru talibani. Talibanii le-au interzis femeilor sa mearga la bazar. Mie nu-mi parea rau ca nu mai puteam merge la bazarul Cheena. Nu-mi placea sa fac cumparaturi, spre deosebire de mama, care se uita la hainele frumoase, chiar daca nu stateam prea bine cu banii. Mama imi spunea mereu:- Acopera-ti fata - oamenii se uita la tine.- Nu-mi pasa, si eu ma uit la ei, ii raspundeam, iar ea se supara.Mamei si prietenelor ei nu le convenea ca nu puteau sa mai mearga la cumparaturi, mai ales in zilele dinaintea sarbatorilor Eid, cind obiceiul e sa ne gatim si sa mergem la tarabele luminate care vind bratari si henna. Toate aceste lucruri disparusera. Femeile nu erau atacate daca mergeau la piata, dar talibanii au tipat la ele si le-au amenintat pina le-au facut sa ramina in casa. Un singur taliban putea sa intimideze un sat intreg. Si noi, copiii, eram suparati. In mod normal, in preajma sarbatorilor apar filme noi, dar Fazlullah inchisese magazinele de DVD-uri. Cam pe atunci s-a saturat si mama de Fazlullah, mai ales de cind incepuse sa predice impotriva educatiei si sa spuna ca cei care mergeau la scoala aveau sa ajunga in iad.Dupa aceea, Fazlullah a infiintat oshura, un fel de tribunal local. Oamenii erau multumiti fiindca lucrurile se rezolvau rapid, nu ca in sistemul justitiar pakistanez, care te obliga sa astepti ani la rind si sa dai mita ca sa te asculte cineva. Oamenii au inceput sa mearga la Fazlullah si la ai lui, cautind dreptate in orice incurcatura, de, la afaceri pina la certuri legate de probleme personale. „Aveam o belea veche de treizeci de ani si Fazlullah a rezolvat-o intr-o singura zi”, i-a spus cineva lui tata. Pedepsele pe care le dadeashuralui Fazlullah includeau biciuiri in public, lucru care ne era complet strain. Un prieten i-a povestit lui tata ca a vazut cum trei barbati erau biciuiti dupa ceshuraii gasise vinovati de rapirea a doua femei. A fost instalat un podium linga sediul lui Fazlullah si, dupa ce mergeau sa-l asculte spunind rugaciunile de vineri, sute de oameni se adunau sa priveasca biciuirea vinovatilor, strigind: „Allahu akbar!" - „Dumnezeu e mare!” la fiecare lovitura. Uneori isi facea aparitia insusi Fazlullah, calare pe un cal negru.Oamenii lui au interzis vaccinarile impotriva poliomielitei, spunind ca faceau p

RON 42.90
1