8 rezultate (0,23054 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Masenka

Hagi Murad

Idiotul (ediţia a IV-a, de buzunar)

L'amour toujours

Idiotul (ediţia a V-a)

Idiotul (ediţia a V-a)

Roman în patru părţi Întors la Petersburg după un lung tratament la sanatoriu, în Elveţia, prinţul Lev Nikolaevici Mîşkin este primit cu îndoială şi luat în rîs de înalta societate a oraşului, care îl socoteşte sărac cu duhul. Mîşkin se poartă cu sinceritate stîngace, percepută de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. În puritatea lui, Mîşkin se simte atras, din motive diferite, de două femei de situaţii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstită”, de familie bună, de care e îndrăgostit, şi Nastasia Filippovna, femeia „compromisă”, de care prinţul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspiră. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotărîrii şi al reacţiei convulsive a umanului faţă de faptele unei societăţi violente care, în lipsa raţiunii, se conduce după instinct şi patimi. „Uneori ai vise ciudate, imposibile şi nefireşti; trezindu-te, ţi le aminteşti, dar te şi miri de un lucru bizar: îţi aminteşti în primul rînd că raţiunea nu te-a părăsit nici o clipă pe toată durata visului, îţi aminteşti chiar că ai acţionat extrem de ingenios şi logic în tot acest timp, cînd te-au înconjurat ucigaşii, cînd umblau cu viclenii, îşi ascundeau intenţiile, se purtau prieteneşte cu tine în timp ce aveau armele gata pregătite sau doar aşteptau vreun semnal, îţi aminteşti cu cîtă dibăcie, în sfîrşit, i-ai păcălit, te-ai ascuns de ei, apoi ţi-ai dat seama că ei ştiu pe de rost stratagema ta, că ştiu unde te-ai ascuns; dar ai fost ingenios şi i-ai păcălit din nou, toate acestea ţi le aminteşti clar. Dar de ce în acelaşi timp raţiunea ta a fost în stare să se împace cu absurdităţile şi imposibilităţile evidente, de care, printre altele, îţi era ticsit visul? Rîzi de absurditatea visului tău şi simţi în acelaşi timp că în împletirea acestor absurdităţi se află o idee…” (F.M. Dostoievski

RON 65.50
1

Invierea

Invierea

Inviereaeste ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu intreruperi un deceniu intreg.Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cind isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil, printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adolescenta si pe care a sedus-o ceva mai tirziu. Atunci cind femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji, ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze, pentru a o salva cu orice pret, potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica.Inviereaeste un tablou vast al Rusiei de sfirsit de secol XIX, in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune cu bogatia stralucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamint, a justitiei si a Bisericii.Fragment din romanul "Invierea" de Lev Tolstoi:“Una dintre cele mai obisnuite si mai raspandite prejudecati este aceea ca fiecare om are datele lui bine determinate: este bun, rau, destept, prost, energic, apatic etc. Oamenii nu sunt asa. Putem spune despre un om ca e mai mult bun decat rau, mai degraba destept decat prost, mai degraba energic decat apatic sau invers; ar fi insa neadevarat sa spunem despre un om ca este bun sau destept, iar despre un altul ca este rau sau prost. Cu toate acestea, noi impartim oamenii in acest fel. Si gresim.Oamenii sunt precum raurile: apa este la fel in toate si peste tot, dar fiecare rau e cand ingust, cand repede, cand larg, cand domol, cand limpede, cand rece, cand tulbure, cand cald. Asa si oamenii. Fiecare om poarta in el germeni ai tuturor insusirilor omenesti si uneori le da la iveala pe unele, alteori pe altele si deseori nu-si seamana deloc siesi, ramanand totusi unul si acelasi. La oameni, aceste schimbari sunt deosebit de bruste. Nehliudov apartinea acestei categorii. Schimbarile acestea aveau la el atat cauze fizice, cat si sufletesti. O astfel de schimbare se petrecea cu el acum.Sentimentul acela de triumf al innoirii si de bucurie, pe care il incercase dupa proces si dupa prima intalnire cu Katiusa, disparuse complet si, dupa ultima intalnire, ii luase locul o spaima, chiar o repulsie fata de ea. Hotarase ca nu o va lasa si nu si ca nu-si va schimba hotararea de a se casatori cu ea, numai sa vrea ea acest lucru, dar ii venea greu si era chinuit.In ziua urmatoare vizitei la Maslennikov, se duse din nou la inchisoare s-o vada pe Katiusa.Directorul ii permise vizita, dar nu in cancelarie si nici in incaperea pentru avocati, ci la vorbitorul pentru femei. Cu toata bunavointa lui, directorul se arata mai rezervat cu Nehliudov decat inainte; probabil ca discutiile cu Maslennikov avusesera drept urmare impunerea unei prudente mai mari fata de acest vizitator.

RON 33.50
1

Adolescenta. Tineretea

Adolescenta. Tineretea

Ti s-a intamplat, cititorule, ca, intr-un anumit moment al vietii, sa iti dai deodata seama ca ti s-a schimbat cu totul felul de a privi lucrurile, ca si cum toate cele pe care le vazusesi pana atunci s-au intors deodata spre tine cu o alta parte, pe care nu le-o stiai inca?O astfel de prefacere morala a avut loc in mine pentru prima data in timpul calatoriei noastre, pe care o si socot inceputul adolescentei mele. Pentru prima data mi-a venit in minte, clar, ideea ca nu numai noi, adica familia noastra, traim pe lume, ca nu toate interesele se invartesc in jurul nostru si ca exista si un alt fel de viata, al unor oameni care nu au nimic comun cu noi, pe care noi nu numai ca nu ii interesam, dar care nici macar nu au idee ca noi existam.Fara indoiala ca stiusem si inainte toate astea; dar nu stiusem in felul cum le aflasem acum, nu fusesem constient de ele, nu le simtisem.Fragment din cartea "Adolescenta. Tineretea" de Lev Tolstoi"In primavara aceea, tata nu era decat rareori pe acasa. Dar cand se intampla sa fie, era peste masura de vesel, zdranganea la pian piesutele lui preferate, avea privirea numai miere si nascocea tot felul de glumite in care figuram noi toti si Mimi, cum ar fi ca printul mostenitor gruzin o vazuse pe Mimi la patinaj si se indragostise de ea atat de tare, ca ceruse sinodului sa fie lasat sa divorteze, ca eu fusesem numit ajutor pe langa trimisul Vienei, noutati pe care ni le spunea cu un aer serios; o speria pe Katenka cu paianjeni, de care ei ii era frica; era amabilitatea intruchipata cu prietenii nostri Dubkov si Nehliudov si nu mai contenea sa ne spuna, noua si musafirilor nostri, ce planuri avea el pentru la anul. In ciuda faptului ca planurile astea se schimbau aproape in fiecare zi si se bateau cap in cap, ele erau atat de ispititoare, incat noi stateam numai ochi si urechi, iar Liubocika se uita fara sa clipeasca chiar in gura tatii, nu cumva sa piarda vreun cuvant. Planul era ba sa ne lase pe noi la Moscova, la universitate, iar el cu Liubocika sa se duca pentru doi ani in Italia, ba sa cumpere o mosie pe coasta sudica a Crimeii si sa mergem acolo in fiecare vara, ba sa se mute la Petersburg cu toata familia si tot asa. Dar, pe langa veselia aceea neobasnuita, cu tata se mai petrecuse in ultimul timp o schimbare, ceva care m-a mirat foarte mult. Isi facuse niste haine la moda: un frac oliv, un pantalon modern cu bentita sub talpa si o bechesa lunga care ii venea foarte bine, si deseori raspandea un minunat miros de parfum atunci cand se ducea in vizita, mai ales la o anumita doamna despre care Mimi nu vorbea decat oftand si cu o fata pe care parca citeai: „Sarmanii orfani! Nefericita pasiune! Bine ca nu mai e ea" etc.

RON 32.90
1

Povestea cu elefantul vizirului

Povestea cu elefantul vizirului

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literaturaLa Travnik se instaleaza noul vizir, un tiran anonim, insetat de singe. Curind, pasa isi aduce, de pe tarimuri indepartate, un elefant. Un animal neastimparat, care face prapad prin tarabele tirgului, si un simbol al puterii vizirului, care vrea sa-i vada pe locuitori ingenuncheati dinaintea lui. Povestea cu elefantul vizirului, care da si titlul volumului, nu este doar o parabola despre radacina rautatii omenesti, ci o intreaga istorie a suferintei popoarelor iugoslave aflate sub stapinire otomana. Sub masca unor snoave spuse la gura focului, povestirile din volumul lui Ivo Andric abordeaza trecutul si spiritualitatea comunitatii iugoslave, fie ca discuta despre temerile din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial, despre primele rabufniri de revolta in rindul unor tesatoare de covoare, despre coruptia autoritatilor sau mediteaza la imbatrinire, la destinul tragic al femeii ori la micimea vietii de artist.Marile povesti istorice – si nu exista multe – nu sint citite, in general, ca si cum ar fi istorice. Simti, citindu-le, ca te afli in timpul si spatiul lor. Cit de uimitor, asadar, sa descoperi pe neasteptate un maestru al genului, si inca unul care se afla in vazul lumii de aproape saizeci de ani: era 1961 cind Ivo Andric primea Premiul Nobel pentru Literatura. - The New York Review of BooksPovestirile lui Andric par simple, niste fantezii distractive; insa, intocmai ca basmele bosniace, ele sint deseori «mai adevarate decit adevarul insusi»; iata cum ni se dezvaluie vasta intelegere umana si psihologica a autorului. O abordare luminoasa – si incintatoare – a unor teme serioase. - Kirkus ReviewsPremiul Nobel pentru Literatura 1961Traducere din limba sirba si note de Gellu Naum si Voislava StoianoviciFragment din romanul "Povestea cu elefantul vizirului" de Ivo Andric:"Metoda copilului, ingenioasa si cruda, dar naiva, se dovedi prea slaba si  nesigura pentru o gura de elefant. De cele mai multe ori, filul strivea si nuca, albina, inghitindu-le de-a valma, fara sa clipeasca. Dar joaca aceasta nu era decit inceputul. In ura lor comuna, oamenii devin perseverenti, rautaciosi, inventivi.In poznele copiilor se amestecara cei mari, insa cu prudenta si pe neobservate. Ei incepura sa arunce mere pe strazi, in fata filului, si nu de orice fel, ci numai mere frumoase, mari, ionatane domnesti, ca nu cumva alaiul sa intre la banuiala. In unele dintre merele acestea, travnicenii scobeau insa un dop, scoteau miezul, turnau inauntru nitica sticla pisata si praf de soricioaica, apoi infigeau dopul de unde fusese scos, asa fel incit marul sa para intreg. Sticla era pisata fin, iar soricioaica, in cantitati mici. Din dosul tejghelelor sau de dupa ferestrele inchise, tirgovetii il observau pe fil, asteptind actiunea otravii despre care se spusese ca lucreaza incet, dar atit de sigur, incit ii poate veni de hac si unui elefant. Cu prilejul acesta, travnicenii putura sa-si dea seama cit e de greu sa otravesti un elefant, care e in stare sa suporte orice otrava. Si continuara cu staruinta, dar zadarnic, sa-l otraveasca pe fil, pe cind el nu inceta sa-si poarte pasii prin tirgul Travnikului. Si totusi, odata cu venirea iernii, filul incepu sa slabeasca si sa dea semne de imbolnavire la stomac si la intestine. Intai, li se interzise oamenilor sa-i mai dea ceva de mincare; apoi incetara cu totul plimbarile filului prin tirg; paznicii il mai scoteau doar cind si cind pe colina de linga Conac, unde filul se mai inviora un pic. In scurtele lui plimbari pe colina, bietul elefant calca atent si solemn pe zapada subtire, o pipaia cu trompa, o ducea la gura, apoi o improsca furios in sus.Dar si plimbarile acestea devenira din ce in ce mai scurte, caci filul se intorcea singur in grajd si zacea acolo pe paie, gemind incet si bind cantitati tot mai mari de apa.Iar pe cind filul bolea asa, travnicenii se straduiau in fel si chip sa afle ce i se intimpla si cum o mai duce. Multe nu se puteau afla de la Conac, dar cu bani grei izbutira sa-l cumpere pe unul dintre oamenii de-acolo si sa afle mai intii ca „filul zace si din el curge intruna, si prin fata si prin spate!"; al doilea, ca slugile de la Conac au si inceput sa discute „cam cit face o piele de elefant" - unii sustineau ca o mie de grosi, altii ii contraziceau, iar altii admiteau pretaluirea aceasta, dar adaugau ca tabacirea pleii dureaza un an. Tirgul, care are un simt innascut si fara gres al lucrurilor importante, se multumi cu atit. Travnicenii platira deci noutatea aceasta cit valora si continuara sa astepte fara un cuvint, schimbind doar intre ei priviri scurte, tacute, dar pline de tilc.

RON 38.00
1